Plouă. Ogorul râde sub mângâiere răcoroasă. Ify stă pe coama cerdacului și privește cum se plimbă prin ploaie, aricii care locuiesc sub cerdac. Mama întoarce o pagină din Psaltire, iar Domnul zâmbește .
Plouă. Curate sunt cărările care unesc inimile. Curat este ecoul care pornește din poemele Primăverii. Și fără de sfârșit. Dragostea Domnului . . .
Au trecut nouă ani. Nisipul clepsidrei nu a putut să acopere urmele, durerea și tristețea. Numele celor plecați dincolo de albastru, la 10 aprilie/2010, nu a fost uitat. Au trecut nouă ani. Treizeci și șase de anotimpuri. O respirație. O fărâmă de veșnicie…
Lech Kaczyński — președintele Poloniei
Maria Kaczyńska — soția președintelui Lech Kaczynski
Ryszard Kaczorowski — în perioada 1989–1990 a fost ultimul președinte al Poloniei în exil
Jerzy Szmajdziński — vicepreședintele Seimului, camera inferioară a parlamentului polonez, candidat la alegerile prezidențiale din 2010
Krzysztof Putra — vicepreședintele Dietei
Krystyna Bochenek — vicepreședintele Senatului
Władysław Stasiak — șeful cancelariei prezidențiale
Paweł Wypych — secretar de stat al cancelariei prezidențiale
Mariusz Handzlik — subsecretar al administrației prezidențiale
Aleksander Szczygło — președintele Biroului Național de Securitate
G-ral Franciszek Gągor — șeful Statului Major al armatei poloneze
G-ral Tadeusz Buk — comandantul forțelor terestre
G-ral Andrzej Błasik — comandantul forțelor aeriene
Viceamiral Andrzej Karweta — comandantul marinei
G-ral-maior Włodzimierz Potasiński — șeful forțelor speciale
G-ral-maior Bronisław Kwiatkowski — șeful forțelor operaționale poloneze
Andrzej Kremer — ministru adjunct al Afacerilor Externe
Stanisław Jerzy Komorowski — ministrul-adjunct al Apărării
Tomasz Merta — ministrul-adjunct al Culturii
Piotr Nurowski — șeful Comitetului olimpic polonez
Janusz Kurtyka — președintele Institutului Polonez pentru Memoria Națională
Andrzej Przewoźnik — vicepreședinte și secretarul Comisiei pentru comemorarea victimelor masacrului de la Katyń a premierului în perioada 1994–1998
Andrzej Sarjusz-Skąpski — președintele Asociației Familiilor de la Katyń
Czesław Cywiński — președintele Asociației soldaților Armatei Țării (AK, Rezistența)
Joanna Agacka-Indecka — președintele camerei naționale a avocaților
Anna Walentynowicz — fosta eroină de pe șantierele navale de la Gdansk, în 1980
Janusz Kochanowski — avocatul polonez al poporului
Sławomir Skrzypek — guvernatorul Băncii Centrale a Poloniei
Tadeusz Płoski — episcopul romano-catolic al armatei
Miron Chodakowski — arhiepiscopul ortodox al armatei
Adam Pilch — locțiitorul episcopului evanghelic al armatei
Grzeogrz Dolniak — membru al Seimului
Przemysław Gosiewski — membru al Seimului
Zbigniew Wassermann — membru al Seimului
Târgul GAUDEAMUS Craiova-Ediţia a XVIII-a/2019 va avea loc în perioada 27 februarie – 3 martie a.c. în foaierul Teatrului Naţional “Marin Sorescu”.
Programul de vizitare este următorul:
– miercuri – sâmbătă, între orele 10.00 şi 18.00;
– duminică, între orele 10.00 şi 14.00.
Intrarea este liberă pentru toate categoriile de vizitatori.
Cărțile mele pot fi găsite la standul Editurii Eikon.
Am auzit primul strigăt al Primăverii. M-a strigat pe numele de copil, apoi pe cel de bărbat. I-am răspuns împreună cu frații pomi, cu fântâna cu roată de lemn și cu brazdele ogorului strămoșesc. Ecoul chemării mi-a ars pleoapele și am simțit pe buze, gust de miere. Primăvara e aproape. Aproape . . .
Iarna s-a întors la Mălini. Vântul de Miazănoapte a umplut cerdacul cu omăt nou, proaspăt. În locul florilor de primăvară, ziua de mâine se va primeni cu troiene și țurturi sclipitori.
Încui poarta dinspre drum și ascult cu ochii închiși zbuciumul vântului. Și plânsul mormintelor fără de lumină se aude. Încet, tânguitor, liniștitor.
Îndepărtez omătul de pe tabla gardului. Simt cum intră zăpadă sub mănușile de lână. Nu spun nimic. Desfac brațele și primesc văl de vânt neobosit. Nu mă tem. Copiii Bucovinei nu pot fi învinși de anotimpuri, de nopți întunecate ori de vânt. . .
Cei mai răi oameni sunt oamenii neiubiți. Oamenii neiubiți în tinerețe, neiubiți la bătrânețe, neiubiți în clipele când doresc să se încălzească în valurile de carne ale celorlalți. Rămași fără mângâiere, acești bipezi cu suflet mutilat, încep să atace pe acei care au cunoscut fericirea. Îi vedem peste tot, își poartă otrava prin lume: la televizor, la nunți, la Biserică ori la o halbă de fiere. Peste tot. Cuvintele lor caută alte cuvinte, la fel de otrăvite, și împreună, formează un ecou menit să murdărească anotimpuri, vise , îmbrățișări.
Acum câteva zile, am deschis televizorul, pe un post ..de știri’’. Patru domni și doamne (Slavă Domnului, nu le cunosc numele și nici nu doresc asta ) vorbeau despre un cuplu, despre soții Macron. Evident, se discuta despre diferența de vârstă, despre faptul că un divorț este inevitabil, se discuta și despre intimitate. E greu de înțeles cum și de ce e nevoie să se discute public despre un cuplu, fie el și un cuplu cunoscut de întreaga populație a planetei. Nu înțeleg cum poți să știi dacă e fericit sau nu cineva, dacă nu îl/îi cunoști personal. Cum poți aprecia gradul de fericire a unui cuplu și cât de mult se doresc doi soți? Hmm, asta seamănă mai mult a acumulare de frustrare și ține de răzbunarea pe care o pune la cale cel neiubit, mereu gata să murdărească imaginea altora. Ce m-a determinat să nu schimb canalul și să urmăresc în continuare emisiunea? Cei de dincolo de sticlă afirmau că sunt specialiști în ceva ce ține de horoscop, preziceri, etc. Brusc, un domn cu aer misterios, a afirmat că el a studiat viețile anterioare ale soților Macron, adică 23 sau 32 ( nu mai știu exact cum au spus). Au urmat fraze pompoase, unele viclene, altele pline de ură, oleacă mai rafinată. Oamenii aceia își dădeau cu părerea în funcție de calendarul chinezesc, rune și alte chestii din astea ciudate. Am ascultat. Mi-am dat seama câtă invidie a stârnit acest cuplu, câtă frustrare au strâns în sufletele lor cei care nu au fost niciodată iubiți cu adevărat. Cred că e cumplit să ți se spună ,te iubesc’’ doar așa, pentru că așa trebuie. Cred că e cumplit să stai în același pat cu un străin/ă care ți-a luat numele de familie și nu simte nimic pentru tine. Ei bine, astfel de oameni, culmea, specialiști în ale psiho-horoscop0-umanului discută despre un cuplu format din oameni care se iubesc. Care este adevărul? Prieteni, să fim serioși, iubirea nu cunoaște granițe, culori sau diferențe de vârstă. Cred că domnul Macron a divinizat-o dintotdeauna pe actuala lui soție. Sunt sigur că acești oameni se iubesc, iar cei care își închipuie că diferența de vârstă înseamnă ceva, se înșeală. Vă asigur că bărbatul care nu a divinizat o femeie, a trăit degeaba, iar femeia care nu a simțit că e zeița cuiva, a trecut degeaba prin această lume. Nu contează anii, culoarea pielii sau etnia. Iubirea leagă oameni diferiți în împletire de fior și vibrație. Asta e fericirea și oricâte vorbe ar lansa către nicăieri, oamenii neiubiți, Iubirea învinge. Aici, apoi în veșnicie. Mereu . . .
Ninge la Mălini. Mama aprinde focul în sobele de teracotă. Eu sunt afară, ,,croiesc” cărări prin omătul apos al lui Februarie. Nu sunt singur. Ify mă privește de pe coama cerdacului, iar în verdele Reginei Tuia e plin de păsări micuțe, viu colorate.
-Haida’ , haida’, Primăvară!, strig vesel, ca în copilărie, apoi fâșcâi prelung.
-Haida’, hai!, răspunde Primăvara, într-un colț de Paradis. Ai răbdare, Eduard. Mai ai răbdare, oleacă.
Ninge la Mălini. Omătul acoperă urme și așchii de brad. Niciodată, inimi. Niciodată, vise. . .
Miez de noapte la Mălini. Beau ciocolată caldă, afară, în cerdac. Am o napolitană, dar și patru nuci. Lovesc învelișul de lemn al nucilor cu un ciocan vechi. Se aude plânsul noii zile. Zâmbesc și scot miezul nucilor, apoi îl așez pe coama cerdacului.
-Vino, vino, zi albastră, murmur, ca în copilărie, când, rămas singur acasă, așteptam fără de somn, zorii de zi.
-Vino, vino, zi albastră, șoptește îngerul de pază.
Bem ciocolată caldă, pe rând, din aceeași cană.
-Vrei și miez de nucă?, întreb încet.
Îngerul de pază nu răspunde. Desenează pe o hârtie albă, o apă albastră ori cerul de dimineață, nu știu.
-Ce e acolo?, întreb mirat.
-Inima ta , frate om, răspunde îngerul de pază.
Miez de noapte la Mălini. Rup în două mica napolitană. Se aude plânsul noii zile. Și ecoul rugăciunii spuse pe fugă de un înger flămând și de un bărbat cu sufletul întreg . . .
Ninge la Mălini. Privesc pe geam cum albul unește cărările lui Ianuarie. Aștept să se usuce mănușile de lână,înainte de a ieși din nou afară. Ninsoarea nu contenește. Poate că ar trebui să mai aduc o ladă cu lemne și să o las pe băncuța din cerdac. Așa o să fac, dar mai întâi voi coace două felii de pâine pe jăratecul din soba de teracotă. Două felii de pâine neagră. Da . .