A nins în Munții cei Mari și peste Trecătorile care unesc Bucovina de Ardeal. E frig și norii acoperă cuvintele care altădată încălzeau inimi și vise. Aduc în casă Micul Cactus și pe Matilda ( micuța avocado). Iarna este un dușman teribil. E greu de luptat împotriva anotimpurilor ostile. Foarte greu. . .
Cocoșul Suleyman cântă prelung, apoi pleacă în poiată și lasă ecoul să îi poarte cântecul mirat către departe. Noaptea vine mai repede ca altădată. iar Octombrie pleacă în albastru . . .
Plouă. Neliniștea devine curgătoare. Lacrimile zilei de azi se ascund și lasă loc uimirii și ecoului. Plouă. Cărările care duc înspre labirint se unesc și devin o ființă luminoasă care caută rug neatins de mâna omului. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-30 Octombrie/2020
Am cules câteva gutui. Deși sunt cam pătate, le voi folosi pentru a prepara gem, poate și compot. Sunt nevoit să mă sui pe un taburet, unele gutui sunt destul de sus.
Pe șușea se oprește un copil de școală primară. E ,,călare” pe o bicicletă mică, iar de coarnele acesteia e agățată o pungă mare, albă. Cred că vine de la cumpărături. Prichindelul poartă mască și asta îl incomodează în mod vădit, Spune:
-Bună ziua! Îmi dați și mie o pară?
-Nu sunt pere, răspund vesel. Sunt gutui.
-Gutui?
-Da,da,. Sunt bune și gutuile.
Îi întind câteva fructe peste gard. Copilul le ia și le pune în pungă. Cred că se bucură, dar nu pot să îmi dau seama deoarece poartă mască. În zilele noastre, zâmbetele se ascund sub măști, iar gardurile s-au înălțat până mai sus de suflete, aproape de locul unde ecoul se contopește cu zborul.
-Mulțumesc, spune copilul. La revedere!
-La revedere!
Puștiul pleacă. După vreo doi metri se oprește și scoate o gutuie. Dă jos masca și miroase coaja fructului galben. Acum îi văd zâmbetul, bucuria. Pune gutuia înapoi în sacoșă, iar masca îi acoperă iarăși o parte din față. Îmi face semn cu mâna. Îi răspund.
-La revedere. strigă puștiul….
-La revedere!
Privesc pe șușea. Puștiul pedalează înspre satul Suha. De după colț apare un faeton încărcat cu popușoi. Cobor de pe taburet și duc gutuile în cerdac. Va trebui să le tai coaja, apoi să le dau miezul pe răzătoare. E mult de muncă. E bine. . .
