SACRA EROTICA

Mălini-12 Februarie/2019

Ninge la Mălini. Mama aprinde focul în sobele de teracotă. Eu sunt afară, ,,croiesc” cărări prin omătul apos al lui Februarie. Nu sunt singur. Ify mă privește de pe coama cerdacului, iar în verdele Reginei Tuia e plin de păsări micuțe, viu colorate.
-Haida’ , haida’, Primăvară!, strig vesel, ca în copilărie, apoi fâșcâi prelung.
-Haida’, hai!, răspunde Primăvara, într-un colț de Paradis. Ai răbdare, Eduard. Mai ai răbdare, oleacă.
Ninge la Mălini. Omătul acoperă urme și așchii de brad. Niciodată, inimi. Niciodată, vise. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-12 Februarie/2019

Târgul Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură

Calendarul Programului ,,Lectura 2019”

Gaudeamus Craiova: 27 februarie – 3 martie, Teatrul Naţional Marin Sorescu
Gaudeamus Cluj-Napoca: 17 – 21 aprilie, Piaţa Unirii
Gaudeamus Oradea: 8 – 12 mai, Piaţa Unirii
Gaudeamus Timişoara: 22 – 26 mai, Piaţa Libertăţii
Gaudeamus Litoral: 1 – 5 august, Piaţeta Perla
Gaudeamus Braşov: 14 – 18 august, Piaţa Sfatului
Gaudeamus Radio România: 20 – 24 noiembrie, Romexpo

Mălini – 6 Februarie/2019

Miez de noapte la Mălini. Beau ciocolată caldă, afară, în cerdac. Am o napolitană, dar și patru nuci. Lovesc învelișul de lemn al nucilor cu un ciocan vechi. Se aude plânsul noii zile. Zâmbesc și scot miezul nucilor, apoi îl așez pe coama cerdacului.
-Vino, vino, zi albastră, murmur, ca în copilărie, când, rămas singur acasă, așteptam fără de somn, zorii de zi.
-Vino, vino, zi albastră, șoptește îngerul de pază.
Bem ciocolată caldă, pe rând, din aceeași cană.
-Vrei și miez de nucă?, întreb încet.
Îngerul de pază nu răspunde. Desenează pe o hârtie albă, o apă albastră ori cerul de dimineață, nu știu.
-Ce e acolo?, întreb mirat.
-Inima ta , frate om, răspunde îngerul de pază.
Miez de noapte la Mălini. Rup în două mica napolitană. Se aude plânsul noii zile. Și ecoul rugăciunii spuse pe fugă de un înger flămând și de un bărbat cu sufletul întreg . . .

Eduard Dorneanu
Mălini – 6 Februarie/2019

Mălini-31 Ianuarie/2019

M-am întors de la moară. Miros a făină de popușoi alb. Drumul, cu căruciorul pe marginea unei șosele frământată de roțile mașinilor de lux, nu e umilitor. La întoarcere,, am privit din șosea ,casa mea dragă, și am simțit din nou, că hotărârea mea, aceea de a rămâne în satul meu, deși toată lumea pleacă, a fost una bună. Acum, la câteva luni după ce am împlinit 50 de ani, pot spune că fericirea înseamnă să pot merge pe urmele strămoșilor mei, să rostesc aceleași rugăciuni ca Dornenii din Veac, să locuiesc în casa in care am copilărit și să văd cum apune soarele dincolo de Munții cei mari ai Stânișoarei. Nicăieri nu e mai frumos ca la Mălini.
Intru în casă. Mama a gătit chiroște. Voi scrie un capitol din Mălini-volumul IV, apoi voi ieși pe băncuța de lemn din cerdac.
Și Domnul îmi va zâmbi. Din nou . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-31 Ianuarie/2019

Mălini-24 Ianuarie/2019

Ninge la Mălini. Privesc pe geam cum albul unește cărările lui Ianuarie. Aștept să se usuce mănușile de lână,înainte de a ieși din nou afară. Ninsoarea nu contenește. Poate că ar trebui să mai aduc o ladă cu lemne și să o las pe băncuța  din cerdac. Așa o să fac, dar mai întâi voi coace două felii de pâine pe jăratecul din soba de teracotă. Două felii de pâine neagră. Da . .

Eduard Dorneanu
Mălini-24 Ianuarie/2019

CREDINȚA, MAI PRESUS DE CUVINTE

buzele Domnului sărutând fântânile părăsite,
Hugues de Payens.
pădurile arzând în credinţa iubirii,
Robert de Craon.
nisipul chemând corăbiile lumii noi,
Everarad des Barres.
muzica albastrului fragmentată în mii de boabe de rouă,
Bernard de Tremelay.
femeile neiubite tremurând la porţile mănăstirilor,
Andre de Montbard.
cetăţile în ruină strigând numele oştenilor dezertori,
Phillippe de Milly.
vrăjitoarele arse pe rug la lumina lunii,
Odo de St Amand.
nostalgia locurilor sfinte părăsite de binecuvântarea divină,
Arnold de Torroja.
coroana a trei regi sfărâmată în faţa statuilor de piatră,
Gerard de Ridefort.
şarpele nordic luat prizonier într-o seară blestemată de sfinţi,
Robert de Sable.
mâinile murdare ale unui papă mort înainte de vreme,
Gilbert Horal.
asaltul asupra unui oraş sfânt la ora când mântuirea este imposibilă,
Phillipe de Plessis.
refrenul melodiei păgâne răvăşind speranţele tuturor celor botezaţi în numele morţii,
Guillame de Chartres.
tăbliţele unor legi absurde murdărite de privirea neagră a diavolului,
Pedro de Montaigu.
casele închiriate unor suflete pierdute ca răsplată pentru tăcerea fără de sfârşit,
Armand de Perigord.
rugăciunea de jad spusă la miezul zilei în piaţa oraşului cu nume de femeie lapidată,
Richard de Bures.
călătoria până la capătul lumii în căutarea celorlalte cuvinte,
Guillame de Sonnac.
apa vie murdărind feţele sfinţilor crucificaţi de o dogmă poleită cu sânge vinovat,
Renaud de Vichiers.
semnul disperării ocolind zăpezile munţilor mutilaţi de tristeţea orfanilor rătăciţi,
Thomas Berard.
inelul reginei mame învelit în flamura sfâşiată a unei dinastii caduce,
Guillame de Beaujeau.
marea bătălie de unde călăreţii lui Iisus nu s-au mai întors pe drumul de sare,
Thibaud Gaudin.
profeţiile spuse din mijlocul unui rug împlinind veşnicia,
Jacques de Mollay.

 

credinţa,
mai presus de cuvinte…

 

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”

Mălini-17 Ianuarie/2019

Ziua a ars ca o lumânare aprinsă pe furiș, într-un loc unde rugăciunile se amestecă între ele și se pierd în ecou chinuit. Zăpezile au primit lumină aspră și urme noi. Inima mea nu a sângerat. Doar cuvintele închise alături de nisip blestemat, în clepsidre vrăjite. Apoi, întunericul a închis porțile dinspre drum. În tăcere . . .

Eduard Dorneanu

Mălini-17 Ianuarie/2019

Mălini-13 Ianuarie/2019

Dimineață de Ianuarie. M-am plimbat prin Pădurea Prisos, departe de oamenii răi și visele lor otrăvite. Am ridicat din omăt strălucitor, un om de zăpadă. Nu are formele clasice ale oamenilor de zăpadă care zâmbesc în imaginile trucate ale vieții, dar va trăi mai mult ca o iluzie și nu se va topi prea curând. L-am lăsat în Pădure, acolo unde teii, cireșii sălbatici și brazii șoptesc numele celor cu inima curată. Necontenit. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-13 Ianuarie/2019

Mălini-7 Ianuarie/2019

A nins. Țolul de cordele din cerdac e acoperit de o pânză albă, pufoasă și de urme de pisică neastâmpărată. Privesc geamurile și mă întreb dacă florile de gheață au și ele nume.
-Au nume, frate om, spune Îngerul de Pază. Doar că numele lor sunt nume de gheață. Nu pot fi rostite oricând, oricum.
-Știam eu, frate Înger. Știam…
Buzele Îngerului se apropie de urechea mea. Îmi șoptește un nume, apoi altul.Numele florilor de gheață sunt tulburător de frumoase. Le rostesc încet. Par a fi parte dintr-un poem de dragoste sau dintr-un strigăt de bucurie.
-Ai dreptate, spune, Îngerul de Pază. Florile de gheață sunt fragmente de poem.
Mă așez pe băncuța de lemn. Ascult ecoul poemelor-flori, iar inima mea se bucură. Tare, tare, tare . . .
 
Eduard Dorneanu
Mălini-7 Ianuarie/2019