Înainte ca zorii Noii Lumi să se nască dintr-o întrebare și un sărut nevinovat . . .

O Lună uriașă începe primul ritual de primăvară, undeva, deasupra Pădurii Prisos. Din Lumina binecuvântată vor răsări primele flori, apoi îngerii de pază vor rosti numele celor plecați dincolo de albastru. Pământul și apele își vor opri zbuciumul preț de o rugăciune. Înainte ca zorii Noii Lumi să se nască dintr-o întrebare și un sărut nevinovat . . .
Stați departe de întuneric și de oamenii răi!
O noapte fără tristețe să aveți!
Eduard Dorneanu
Mălini-26 Februarie/2021

În sfârșit, iarna dă semne de slăbiciune

În sfârșit, iarna dă semne de slăbiciune. Dimineață, înainte ca soarele să răsară deasupra Pădurii Prisos, am auzit chemările păsărilor mari de pradă. E semn că anotimpul blestemat a fost rănit și haina albă a ghețurilor se va topi.
Despic două cioate de cireș. Coaja lemnului verde se lipește de lama toporului.
-Dacă sufletul omului s-ar putea încălzi la dogoarea sobei de teracotă, ce bine ar fi, șoptesc la lumina stelelor lui februarie. Și dacă ne-am putea ascunde visele într-un colțun de lână. Măcar până trece urgia Vântului de Miazănoapte . . .
Ridic din nou toporul. Lovesc cu furie. Undeva , departe-departe, pornesc către Mălini, berzele. În stoluri mari, magice. Primăvara se apropie de casa și de inima mea. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-22 Februarie/2021

Cociorva adună lacomă praful gri, încă fierbinte

Scot cenuşa din sobe. Cociorva adună lacomă praful gri, încă fierbinte. Îmi este milă de albul zăpezii, aşa că arunc cenuşa în livadă sub un gard troienit. Desfac cu toporul câteva cioate de cireș. Coaja lemnelor opreşte de câteva ori lama toporului. Am nevoie şi de câteva lemne ,,,verzi” care în combinaţie cu cele uscate să menţină focul viu cât mai mult timp. Suflu în palme şi adun lemnele despicate din zăpadă. Urmele îngheaţă asemeni frazelor rostite sub ameninţarea uitării. Trec printre îngeri şi pomi. Vesel şi trist. Binecuvântat. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-1 Februarie