Iubirea nu este un șobolan degerat
Cei mai răi oameni sunt oamenii neiubiți. Oamenii neiubiți în tinerețe, neiubiți la bătrânețe, neiubiți în clipele când doresc să se încălzească în valurile de carne ale celorlalți. Rămași fără mângâiere, acești bipezi cu suflet mutilat, încep să atace pe acei care au cunoscut fericirea. Îi vedem peste tot, își poartă otrava prin lume: la televizor, la nunți, la Biserică ori la o halbă de fiere. Peste tot. Cuvintele lor caută alte cuvinte, la fel de otrăvite, și împreună, formează un ecou menit să murdărească anotimpuri, vise , îmbrățișări.
Acum câteva zile, am deschis televizorul, pe un post ..de știri’’. Patru domni și doamne (Slavă Domnului, nu le cunosc numele și nici nu doresc asta ) vorbeau despre un cuplu, despre soții Macron. Evident, se discuta despre diferența de vârstă, despre faptul că un divorț este inevitabil, se discuta și despre intimitate. E greu de înțeles cum și de ce e nevoie să se discute public despre un cuplu, fie el și un cuplu cunoscut de întreaga populație a planetei. Nu înțeleg cum poți să știi dacă e fericit sau nu cineva, dacă nu îl/îi cunoști personal. Cum poți aprecia gradul de fericire a unui cuplu și cât de mult se doresc doi soți? Hmm, asta seamănă mai mult a acumulare de frustrare și ține de răzbunarea pe care o pune la cale cel neiubit, mereu gata să murdărească imaginea altora. Ce m-a determinat să nu schimb canalul și să urmăresc în continuare emisiunea? Cei de dincolo de sticlă afirmau că sunt specialiști în ceva ce ține de horoscop, preziceri, etc. Brusc, un domn cu aer misterios, a afirmat că el a studiat viețile anterioare ale soților Macron, adică 23 sau 32 ( nu mai știu exact cum au spus). Au urmat fraze pompoase, unele viclene, altele pline de ură, oleacă mai rafinată. Oamenii aceia își dădeau cu părerea în funcție de calendarul chinezesc, rune și alte chestii din astea ciudate. Am ascultat. Mi-am dat seama câtă invidie a stârnit acest cuplu, câtă frustrare au strâns în sufletele lor cei care nu au fost niciodată iubiți cu adevărat. Cred că e cumplit să ți se spună ,te iubesc’’ doar așa, pentru că așa trebuie. Cred că e cumplit să stai în același pat cu un străin/ă care ți-a luat numele de familie și nu simte nimic pentru tine. Ei bine, astfel de oameni, culmea, specialiști în ale psiho-horoscop0-umanului discută despre un cuplu format din oameni care se iubesc. Care este adevărul? Prieteni, să fim serioși, iubirea nu cunoaște granițe, culori sau diferențe de vârstă. Cred că domnul Macron a divinizat-o dintotdeauna pe actuala lui soție. Sunt sigur că acești oameni se iubesc, iar cei care își închipuie că diferența de vârstă înseamnă ceva, se înșeală. Vă asigur că bărbatul care nu a divinizat o femeie, a trăit degeaba, iar femeia care nu a simțit că e zeița cuiva, a trecut degeaba prin această lume. Nu contează anii, culoarea pielii sau etnia. Iubirea leagă oameni diferiți în împletire de fior și vibrație. Asta e fericirea și oricâte vorbe ar lansa către nicăieri, oamenii neiubiți, Iubirea învinge. Aici, apoi în veșnicie. Mereu . . .
Eduard Dorneanu
Mălini
