Ultima zi de octombrie. Dealurile Măliniului primesc sărut de brumă. Pe şosea trec căruţe încărcate cu lemne. Cad ultimele frunze. Aripi ruginii îmbrăţişează pământul. Mistic şi copilăresc în acelaşi timp. . .
Dimineață de Toamnă la Mălini, în sacrul ținut al Bucovinei. Albastrul curat al cerului se unește cu ruginiul frunzelor. Soarele răsare deasupra Pădurii Prisos și vestește Lumii că Domnul a binecuvântat din nou cel mai frumos loc din Univers, satul Mălini. Lumina curăță de tristețe inimile și mângâie apele Suhăi și Moldovei, vindecă rănile vechilor cărări și încălzește crucea de mormânt a tatălui meu. Se strâng ultimele roade. Drujbele taie necontenit butucii care vor deveni lemne de foc..Da, la Mălini, zilele de toamnă par nesfârșite, iar frumusețea lor face din acest loc Poartă de Rai și mângâiere pentru suflet . . .
Noapte cu Lună Plină. Curăț o doniță veche, cred că are mai bine de o sută de ani. Nu pot să o abandonez într-un colț de magazie și nici să o fărâm și să o pun pe foc. Mi-a cunoscut asprimea palmelor. Mi-a auzit bătaia inimii. Știe cum a fost Copilăria și Tinerețea mea.
-Și te-a auzit râzând în nopțile cu Lună Plină, spune îngerul de pază.
-Da, m-a auzit, răspund încet.
Așez donița pe coama cerdacului. Îngerul de pază toarnă în ea apă încălzită de lacrimile unui flăcău tomnatic. E o noapte cu Lună Plină. Visele se îndeplinesc. Toate. Toate. . .
Am terminat de zdrobit strugurii. Nu au fost mulți , așa că nu a fost nevoie să chem câteva fecioare feniciene, m-am descurcat cu un zdrobitor de struguri manual. Au rămas neculeși doar strugurii albi, câțiva ciorchini și ăia necopți.Din struguri nu voi face vin, ci doar țuică. Mama îmi tot spune că nu mă grăbesc.
-Hai!, spune ea. Poate că vin alte ploi. Sau chiar va ninge. Nu e timp de stat cu ochii pe cerul toamnei.
-Dar tocmai am văzut un stol de păsări, răspund vesel.
-Bine, stai și privește-le zborul, apoi adă apă de ploaie din butoiul de plastic și clătește zdrobitorul, ligheanele și căldările. Să le clătești bine.
-Dar întâi, mă uit cum zboară păsările.
-Bine, Eduard. Uită-te.
Stolul de păsări zboară înspre Sud. Sunt multe aripi care se zbat pe cerul toamnei. Tare multe. Zâmbesc și mă întorc la muncă. Neobosit. . .