Plouă la Mălini. Mă apropii de un cal priponit pe marginea șanțului. Calul privește cum trec pe șușea, mașini scumpe și iluzii fardate la lumină de stea otrăvită. Desfac un pachet de pufuleți și întind câțiva calului. Acesta mănâncă din palma mea. Ploaia nu se oprește. În jurul nostru, lumea aleargă necontenit. Înspre Miazăzi. Înspre Miazănoapte. Către Nicăieri . . .
Cireșii mei poartă numele unor fete frumoase plecate dincolo de albastru. Roadele lor au o aromă specială și o culoare de o frumusețe sălbatică. Nu i-am plantat eu. Au răsărit din sâmburii unor cireșe care nu știu cum au ajuns în grădina mea. Au crescut repede, foarte repede. Poate și pentru că poartă numele unor fete frumoase. Tulburător de frumoase. . .
Mulțumesc celor care au vizitat standul Editurii Eikon la Festivalul Internaţional al Cărţii „Axis Libri” -Galați-13-17 Iunie/2018 și au cumpărat cărțile mele.
În perioada 13-17 iunie/ 2018, Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi – sub patronajul Ministerului Culturii, cu sprijinul Consiliului Judeţean, Consiliului Local şi al Primăriei municipiului Galaţi – organizează a X-a ediţie a Festivalului Internaţional al Cărţii „Axis Libri”.
Puteți găsi cărțile mele la standul Editurii Eikon.
Cu respect,
Eduard Dorneanu
Furtuna se apropie de Mălini. Apele curate ale Suhăi și Moldovei se cutremură, iar umbrele pomilor de pe marginea malurilor se unesc într-o spaimă grăbită. Privesc norii întunecați care vin dinspre Miazăzi. Aș vrea să îi opresc sau să îi întorc din drum. Sunt mulți nori, tare mulți. Furtuna se apropie de Mălini. Fâșcăi și îmi umplu buzunarele cu cireșe amărui. Îmi amintesc cum striga tata când ploaia ne prindea în grădină, la prășit:
-Hai, ploaie, hai! Pleacă în sufletul ăluia cate te vrea. Hai, ploaie, hai!
Trebuie să închid ferestrele casei. Plec din grădină. Mă voi întoarce ca să cosesc iarba de pe hat. Chiar dacă furtuna nu va ocoli satul meu drag. Voi cosi pe ploaie. Fără frică. . .
Plouă la Mălini. Vântul de Miazănoapte a adus nori plumburii și a aruncat o coală de tablă uriașă pe stratul de usturoi. Mă plimb prin curte, prin livadă.. Îmi place să văd cum se topesc picăturile de ploaie în albastrul cerdacului. Cum se răcorește ogorul. Cum cresc popușoii . . .
Am ajuns lângă hatul dinspre Apus. Un vișin mic a rodit pentru prima dată. Se cuvine să primească numele unui om bun plecat dincolo de albastru. Îi voi spune Liana.
Plouă la Mălini. Îngerul de pază rostește împreună cu mine numele vișinului de pe hat. Nu plânge nimeni. Plouă neîncetat . . .
Miez de noapte la Mălini. M-am plimbat pe malul râului Suha. Pe înserate, curgerea apei este altfel. E ferită de priviri rele și cuvinte pocite.După o jumătate de oră, am plecat. Am traversat prundul, apoi am mers gânditor pe o uliță pustie și am ajuns în șușea. Cineva a rupt două pâini și a aruncat bucățile la întâmplare, pe asfalt.
-Cum se numește cel care aruncă pâinea în colbul drumului?, întreabă îngerul de pază.
-Nu știu, frate înger, răspund trist.
-Nimeni, nu știe. Nimeni. . .
Strâng pâinea și o las pe zoană, lângă un gard. Simt moliciunea bucăților de pâine, asta înseamnă că pâinile erau proaspete și că nu au fost aruncate pentru că s-au învechit.
Poate că va trece o pisică sau un câine și vor mânca din pâine. Sau poate că vor veni păsările de noapte și se vor ospăta.
-Nimeni nu știe, frate om, spune îngerul de pază.
-Nimeni, frate, înger. Nimeni. . .
Mulțumesc celor care au vizitat standurile Editurilor Eikon și Tracus Arte la Salonul Internațional de Carte Bookfest -30 mai – 3 iunie/2018 și au cumpărat cărțile mele.