Viețile noastre
Viețile noastre/țoale de cordele/tot mai vechi/așezate peste linia durerii.
Eduard Dorneanu
Mălini-31 Iulie/2020
Mălini- volumul I
Din Sărbătorile pierdute
20 Iulie, ziua de Sf Ilie. Copilul care am fost cândva e plecat la Fălticeni, la bâlci. Vrea să vadă iujul cel mare, să călărească inorogii caruselului și să mănânce vată de zahăr pe băț. Flăcăul tomnatic care sunt azi, a rămas acasă. Nu îmi plac evenimentele zgomotoase ale zilelor noastre și nu cred în prietenia oamenilor de strânsură. Pe vremuri, poveștile de dragoste începeau cu ,,te iubesc”, iar visele, speranțele și jocurile copilăriei erau întregi și conturate în culori vii. Au fost vremuri tare frumoase. Cândva . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-20 Iulie/2020
În fața măreției albastre, lumea este un țol de cordele uitat în cerdac
A trecut furtuna. În fața măreției albastre, lumea este un țol de cordele uitat în cerdac. Doar firele de iarbă sunt puternice. Ele se ridică de la pământ după fiecare lovitură primită din înalt. Nu își vând culoarea. nu se opresc din creștere. De la ele am învățat că speranța are aripile puternice doar dacă ai sufletul întreg. Iar eu, dragi Prieteni, am și voi avea sufletul întreg. Mereu . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-13 Iulie/2020
Departe de Troia
Noaptea a venit supărată şi s-a asezat între noi ca şi când ar fi dorit să ne ocrotească amintirile. Visele au fost alungate şi în locul lor au poposit imagini vechi din vremuri foarte îndepărtate.
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Departe de Troia”
Autor: Eduard Dorneanu
Editura: EIKON
Colectia: Eseu și critică literară, proză, poezie
Anul aparitiei: 2016
Nr. pagini: 126 pagini
ISBN: 978-606-711-466-9
Luminile nopții vindecă rănile zilei
Vântul de Miazăzi închide ferestrele, ascunde întrebările triste și ridică de la pământ, firele de iarbă. Privesc cerul, stelele și luminile care vindecă rănile zilei. Îngerul de pază se așază lângă mine, pe băncuța de lemn din cerdac. Șoptește:
-În noaptea asta nu e frig, frate om. Nu vor veni nici ploile cele mari.
-Sigur?, întreb tot în șoaptă.
-Luminile nopții vindecă rănile zilei.
-Da. Pe toate?
-Pe toate.
Eduard Dorneanu
Mălini-8 Iulie/2020
Iubesc răcoarea firelor de iarbă
Iubesc răcoarea firelor de iarbă, puful păpădiilor, gustul acrișor al cireșelor necoapte .Și vocea mamei. Și sunetul potcoavelor pe șușea. Ador apa rece ca gheața scoasă din adâncurile fântânii cu roată de lemn. Și mângâierea vântului de noapte la ceasul când rugăciunea mea aspră pleacă în căutarea Celui Veșnic Viu. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-28 Mai
Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți
Domnul ne cunoaște Sufletele, visele, speranțele.Azi este Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți. Nu există Înălțare fără de Iubire. Ce este Iubirea? Un copil dispărut. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-25 Mai
Pământul are nevoie de lacrimi noi
Mama a așezat pe coama cerdacului, cele trei ghivece cu primăvărele. Florile sunt primenite cu apă proaspătă și zâmbet de înger. În jurul casei părintești, zăpezile s-au topit..
-A venit Primăvara, Eduard, spune mama. Vezi?
-Da, mamă, răspund încet.
Turturelele Thaisa și Raisa se opresc din zbor și aterizează pe firul care face legătură dintre consola de pe casă și stâlpul de la poartă. Micile păsări încep să cânte.
-Vezi?, Eduard, spune mama.
-Da, răspund încet. Văd, mamă…
În jurul nostru, zăpezile s-au topit. Pământul are nevoie de lacrimi noi . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-26 Martie
Astăzi, orice om poate chema la masa lui pe îngerul de pază
Buna Vestire. Astăzi, orice om poate chema la masa lui pe îngerul de pază. Nu mă îndoiesc de credința și obiceiurile neamului meu. Aștept îngerul. Răstorn mămăliga pe un fund de lemn cafeniu. Voi mânca ,,mâncărică” de pește: sos din legume și carne de macrou. Farfuria îngerului o așez pe scaunul dinspre Răsărit, apoi aștept preț de o rugăciune curată.
-Am venit frate om, spune îngerul de pază. E fierbinte mămăliga ?
-E fierbinte, frate înger. Ce bine că ai venit.
Mâncăm în liniște.Nu cutez să îi privesc ochii.
-Apa e proaspătă, Eduard ?
-Da, frate înger. Abia am adus-o de la fântâna cu roată de lemn. Vrei să bei ?
-Da, frate om. Mi-e tare sete.
Îngerul bea apă rece, apoi continuă să mănânce. Știu că dincolo de albastru, tatăl meu zâmbește fericit. Și bunicul Vasile, și bunica Maria. Și toți Dornenii care au trăit cândva în binecuvântatul meu sat, Mălini.
Îngerul de pază se ridică și rostește încet:
-O viață fără tristețe să ai , frate om.
Închid pleoapele și mulțumesc. Aud cum alți îngeri de pază mulțumesc altor oameni, în alte case, în alte sate, cu aceeași bucurie. Binecuvântată este ziua de Buna Vestire. Ziua oamenilor și a îngerilor. Ziua fără de tristețe. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-25 Martie
Mălini
O însoțesc pe mama până la poarta dinspre drum, apoi ea iese în șosea și merge preț de o rugăciune blândă către ulița care duce la biserica satului. Nu există imagine mai sfântă ca aceea a unei mame care merge la sfântul locaș. În spatele mamei, Lumina curăță de pași drumurile satului. Îngerul de pază o urmează la o distanță de șaisprezece bătăi de inimă. O privesc cu drag. Ca pe singura ființă care poate deschide porțile Cerului.
Drumul de Credință al mamei continuă. Sub Lumina Celui Veșnic Viu. În cel mai frumos loc din Univers. La Mălini…
Eduard Dorneanu
Din ,,Mălini”-volumul III
