Mălini- volumul I

Sute de aripi au luminat albastrul Bucovinei

, , , , , , , , , , 2 Comments

S-au întors berzele. Sute de aripi au luminat albastrul Bucovinei. Pe mine m-au găsit în livadă. Încarc pământ în tărăboanță, iar mama e undeva lângă un strat de usturoi.
Mai multe berze coboară lângă noi. Părem parte dintr-o scenă suprarealistă: oameni , păsări, pomi și o tărăboanță veche. Berzele stau cu noi câteva minute, apoi se ridică în zbor liniștit. Căteva dintre ele pleacă înspre cuiburile din sat, altele se îndreaptă spre Munții cei Mari ai Stânișoarei, iar cele mai multe zboară către Miazăzi.
-E frumos, spun încet. Nu e așa, mamă?
-Da, spune mama. Doar că mie îmi vine să plâng.
Termin de încărcat tărăboanța. Am mult de muncă, tare mult.
-E frumos, spun din nou. Tare frumos. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-5 Aprilie/2021

Iarna s-a ascuns în spatele unor ferestre albastre

, , , , , , , , , , 0 Comments

I

 

Iarna s-a ascuns în spatele unor ferestre albastre. Firele de iarbă înlătură povara rece și se ridică deasupra urmelor lăsate de cei rătăciți în eres. E nevoie de aripi noi și de brazdă de plug. Pământul și cerul așteaptă. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-4 Martie/2021

 

Înainte ca zorii Noii Lumi să se nască dintr-o întrebare și un sărut nevinovat . . .

, , , , , , , , , , 0 Comments

O Lună uriașă începe primul ritual de primăvară, undeva, deasupra Pădurii Prisos. Din Lumina binecuvântată vor răsări primele flori, apoi îngerii de pază vor rosti numele celor plecați dincolo de albastru. Pământul și apele își vor opri zbuciumul preț de o rugăciune. Înainte ca zorii Noii Lumi să se nască dintr-o întrebare și un sărut nevinovat . . .
Stați departe de întuneric și de oamenii răi!
O noapte fără tristețe să aveți!
Eduard Dorneanu
Mălini-26 Februarie/2021

În sfârșit, iarna dă semne de slăbiciune

, , , , , , , , , , 0 Comments

În sfârșit, iarna dă semne de slăbiciune. Dimineață, înainte ca soarele să răsară deasupra Pădurii Prisos, am auzit chemările păsărilor mari de pradă. E semn că anotimpul blestemat a fost rănit și haina albă a ghețurilor se va topi.
Despic două cioate de cireș. Coaja lemnului verde se lipește de lama toporului.
-Dacă sufletul omului s-ar putea încălzi la dogoarea sobei de teracotă, ce bine ar fi, șoptesc la lumina stelelor lui februarie. Și dacă ne-am putea ascunde visele într-un colțun de lână. Măcar până trece urgia Vântului de Miazănoapte . . .
Ridic din nou toporul. Lovesc cu furie. Undeva , departe-departe, pornesc către Mălini, berzele. În stoluri mari, magice. Primăvara se apropie de casa și de inima mea. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-22 Februarie/2021

Cociorva adună lacomă praful gri, încă fierbinte

, , , , , , , , , , 0 Comments

Scot cenuşa din sobe. Cociorva adună lacomă praful gri, încă fierbinte. Îmi este milă de albul zăpezii, aşa că arunc cenuşa în livadă sub un gard troienit. Desfac cu toporul câteva cioate de cireș. Coaja lemnelor opreşte de câteva ori lama toporului. Am nevoie şi de câteva lemne ,,,verzi” care în combinaţie cu cele uscate să menţină focul viu cât mai mult timp. Suflu în palme şi adun lemnele despicate din zăpadă. Urmele îngheaţă asemeni frazelor rostite sub ameninţarea uitării. Trec printre îngeri şi pomi. Vesel şi trist. Binecuvântat. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-1 Februarie

Apele fântânilor vindecă

, , , , , , , , , , 0 Comments

Scot apă de la fântâna cu roată de lemn. O greutate mare s-a agățat de căldare. Învârt roata încet și simt puterea poverii venită din adâncul fântânii.
-Ce crezi că e?, întreabă îngerul de pază. S-a agățat de urechile căldării. E ciudat că încă nu s-a desprins de ea.
-Nu știu, frate înger, răspund vesel. Poate că e o boandă albă din aceea cum purtau cândva bătrânii. Sau poate că e o cioată din Pomul Vieții. Oricum, e ceva bun.
-Da, cred că ai dreptate. Să nu îți fie frică.
-Nu, nu mă tem.
A ajuns căldarea plină de apă până aproape de butucul fântânii. Agățată de ea este o găleată veche, ruginită. O scot încet și o așez lângă fântână. Și ea este plină cu apă deși e turtită și învechită de rugină.
-Nu o să te arunc, rostesc încet. O să te las să te odihnești în livadă, lângă gardul de sârmă. O să auzi primul strigăt al Primăverii și o să vezi cum se întorc în Bucovina, stolurile de berze.
-Da, să nu o arunci, spune îngerul de pază.
Îngerul ia în căușul palmelor apă scoasă de căldarea ruginită. Se spală pe față, apoi îmi șterge fruntea cu apa limpede. Zâmbim. Aici, la Mălini, apele fântânilor vindecă rănile și aduc bucurii pe care oamenii din altă parte nu le trăiesc în scurta lor viață. Aici, e Paradisul. La Mălini, cel mai frumos loc din Univers. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-28 Ianuarie 

Iarna își strigă numele de alint

, , , , , , , , , , 0 Comments

Ninge la Mălini. Florile de gheață ale geamurilor ascund primăvărelele,apoi conturează desene misterioase și reci. Aprind focul în sobele de teracotă. Ninge. Iarna își strigă numele de alint. Numele rostit cu ochii închiși. Toate numele . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-8 Decembrie/2020

MONTGISARD

, , , , , , , , , , 0 Comments

 

regele lepros a ridicat din nisip flamura cruciată
optzeci de fraţi au strigat numele Domnului.
sub scuturile celor plecaţi în căutarea binecuvântării
moartea dezbrăca de copilărie fecioarele maure..

aproape de Ramla l-am văzut pe Saint George
sabia lui despica toate cuvintele mincinoase.
oamenii morţi se îngropau singuri într-o nouă uitare
iar îngerul care vesteşte Apocalipsa a plecat către sud
spre a duce în infern capul lui Ahmed.

mi-am continuat marşul printre cadavrele luptătorilor solitari
cu coada ochiului închideam rănile muribunzilor.
credinţa se rezuma la respiraţie şi pas,
rugăciunea era ariergarda unei lumi în derivă.

nu am murit nici atunci. . .
drumurile s-au închis în cercul de sânge al ecoului.

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”

 

Autor:Eduard DORNEANU
Titlu:Sublimare
Editura Eikon

COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2017
ISBN: 978-606-711-548-2
NR. PAGINI: 146
FORMAT: 13×20

 

Toamnă la Mălini. În cel mai frumos loc din Univers. Acasă . . .

, , , , , , , , , , 0 Comments

Toamnă la Mălini. Așez câteva mere ionatane pe coama cerdacului, lângă lădița cu lemne de foc. Sunt mere culese de pe jos, dar sunt nespus de frumoase.
-Mere roșii, mere dulci-acrișoare, mere brumate, mere sărutate de brazda ogorului părintesc, spun încet.
O să le coc pe plită, la noapte, la vremea când Vântul de Miazăzi va bate la ferestre. Până atunci, voi aduna frunzele de tei de pe șanț, voi despica buturugi câlțoase și voi îndrepta haturile, în locurile unde plugul tractorului, le-a tăiat strâmb.
Toamnă la Mălini. În cel mai frumos loc din Univers. Acasă . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-18 Noiembrie

1 2 3 4 5 >»