Zece berze se rotesc pe albastrul ultimei zile a lui August. Privesc ritualul înaripat și știu că acesta este ultimul semn viu al Verii.
Apar și cele două berze care au cuib pe un stâlp din Ulița Poștei. Întâi se rotesc deasupra casei mele, apoi deasupra livezii și în final se alătură grupului. Ritualul înaripat continuă preț de o lacrimă, apoi berzele pleacă înspre Miazăzi. Vor ajunge în Țara Pufarinelor ori poate în Țara Corăbiilor de Turtă Dulce, cine știe. . .
Mă așez pe hat . Vântul de noapte răcorește iarba de umbră. Vara trece printre pomișori, apoi pleacă și ea. Tot către Miazăzi. În Albastrul Veșniciei . . .
Autor: Eduard Dorneanu
Ilustrație copertă: Arhivă foto familia Dorneanu
Tehnoredactor: Mihăiță Stroe
Editor: Valentin Ajder
ANUL APARIŢIEI: 2020
ISBN: 978-606-49-0304-4
NR. PAGINI: 180
FORMAT: 13×20
”Domnul mi-a promis că vor veni zile când timpul se va opri, iar cărarea mea va trece înaintea tuturor semnelor. Nu știu câte astfel de zile vor fi. Aleg să aștept smerit, fără a căuta lauda, bogăția și efemera strălucire a premiilor. Pașii mei cunosc un singur drum, iar acela se întinde între sufletul meu și locul unde primele flori au cunoscut lumina.” (fragment)
Eduard Dorneanu s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în anul 2011 în revista Luceafărul de dimineaţă. A publicat poezii, articole şi proză în revistele: Timpul, Luceafărul de dimineaţă, Antares, Cultura, Dunărea de Jos, Boema, Regatul cuvântului, Nomen Artis (Dincolo de tăcere), Faleze de piatră, Melidonium, Singur etc. sau articole în ziarele online: Radio Metafora (SUA), Necenzurat. Editorial, a debutat în 2011 la Editura Eurograph – Cluj-Napoca, cu volumul de poezie Gothic. La aceeaşi editură a publicat în 2011 volumele de poezie şi proză: Frăţia trandafirului rupt, Jurnalul apelor purpurii, Jurământul Templierului, Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite, Rugăciunea de piatră, Neînţelese dimineţi şi Jurnal de primăvară mutilată. În anul 2012 i-a apărut la Editura Tracus Arte – Bucureşti, antologia (de poezie şi proză), Jurnalul apelor purpurii, despre care Radu Voinescu spunea în prefaţă: ,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială. Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii. Poate că e timpul ca astfel de apariţii să nu rămână nişte momente insolite”. În anul 2013 a publicat la Editura Eikon, cartea de proză scurtă, 7,63, despre care scriitorul Liviu Antonesei spunea, pe coperta a patra: ,,Da, talentul său este chiar de calibrul 7,63, cum dovedeşte şi volumul ce poartă acest nume, pentru că literatura este o armă superioară tuturor celorlalte, cu pistolul mitralieră în frunte! Este uimitor cum autorul reuşeşte să ridice banalul vieţii, ba chiar şi al ,,vieţii la ţară”, până la graniţele – adesea dincolo de ele – magicului şi miraculosului”. În noiembrie 2014, Editura Eikon lansează la Gaudeamus cartea Mălini. În anul 2015, publică la Editura Tracus Arte, cartea de poezie Sacra Erotica. În anul 2016, publică la Editura Eikon, volumul de proză Departe de Troia. În luna februarie a anului 2017, a publicat la Editura Eikon, volumul de poezie cu titlul Sublimare. În luna mai a anului 2017, a publicat Mălini – volumul II, La Editura Eikon. Mălini – volumul III a văzut lumina tiparului în anul 2018, la Editura Eikon.
Apa de ploaie din butoiul de plastic e caldă, aproape fierbinte. În ea înoată disperat un gândac mare, negru cu cornițe mișcătoare. Îl las să se suie pe palma mea stângă și îl privesc cum îmi explorează linia vieții. Îi spun încet:
-Buburuză-ruză , acolo unde nu știu cum, acolo va fi nu știu ce…Hmm, stai că asta se cântă buburuzelor. La gândaci o fi altfel…
Îl las pe piatra de lângă fântâna cu roată de lemn. În liniștea nopții se aude cum clămpănesc berzele. Mă întorc în cerdac , pe băncuța de lemn. Voi dejdioca păstăi de fasole noi. Și voi fluiera încet un cântec învățat în tinerețe. Încet. Încet . . .
Drumuri de noapte. M-am plimbat pe malurile apei Moldovei. Am ascultat șoaptele nopții și mi-am răcorit fruntea cu apa curată venită tocmai de la Obcina Feredeu , din apropierea vârfului Lucina. În copilărie , tata mă aducea aici, uneori. Eram copil de grădiniță, iar tata încă nu se îmbolnăvise rău de tot. Țin minte că într-o zi, mi-a arătat cum să fac rățuște pe oglinda apei. A ales pietre rotunde și m-a învățat acel joc voios al copilăriei. După un timp m-a întrebat:
-De unde crezi că vine apa asta, Eduard?
-Din inima unui înger copil, am răspuns.
Tata nu a râs de mine. Mi-a povestit cum străbate răul Moldova satele bucovinene, cum curge apoi până aproape de Roman unde se îmbrățișează cu Siretul. Evident, acasă am ajuns rupți de foame, iar mama, îmi amintesc de parcă a fost ieri, copsese pâine din făină de grâu nou, iar în bucătăria de vară mirosea și a borș de fasole. Am început să mănânc repede, de parcă trebuia să ajung și în alt loc în acea zi. Mama a râs și l-a întrebat pe tata:
-Măcar i-ai spus povestea Moldovei? Că pește nu ați prins, probabil că ați stat la povești ca de obicei.
-I-am spus , a zis tata. Ia spune, Eduard, de unde vine apa Moldovei.
-Din inima unui înger copil, am răspuns.
Părinții mei au tăcut pentru o clipă. Am auzit răsul Vântului de Miazănoapte , apoi îngerul de pază a închis poarta dinspre drum. M-am ridicat de la masă vesel și sătul. Eram un copil care știa unde se nasc apele sacre ale Bucovinei. Un copil fericit. . .
Drumuri de noapte. Fără de singurătate . În Lumina stelelor și sub curgerea sfântă a nopților de vară. În cel mai frumos loc din Univers. Acasă, la Mălini . . .
Firele de iarbă încep să ruginească. E semn că toamna a întins cărări vii înspre Mălini. Vântul de Miazăzi aduce nori încercănați și șoapte mutilate. Cuvintele de chemare se nasc în apropierea albastrului și încearcă apoi cu disperare să se contureze în sufletele celor rătăciți . Încep să cosesc în apropierea vișinilor Marko și Sasha. Se aude tunet puternic , undeva înspre Plai Bătrân. Nu mă opresc din cosit. Toamna a întins deja cărări vii înspre Mălini. Curând, Vara se va topi sub privirea Domnului . . .
