Mulțumiri
Mulțumesc celor care au vizitat TÂRGUL DE CARTE „LIBRIS” 2021/ Piatra-Neamț și au cumpărat cărțile mele.
Cu respect,
Eduard Dorneanu
MĂLINI
În astfel de vremuri, animalele de pradă se apropie de sat
Plouă. Tata spunea că atunci când plouă mult în luna septembrie, fierul coaselor ruginește, iar animalele de pradă se mută din locurile vechi în unele apropiate de așezările oamenilor. Da, plouă. Pământul se bucură. Oamenii, nu prea. E mult de muncă. Încă nu au fost scoase din țărâna ogoarelor, toate barabulele. Popușoii nu s-au copt. Nici strugurii. . .
Despic o cioată uscată de cireș. Ies scântei, imediat după lovitura toporului. E semn că fierul toporului a atins și o piatră, lipită cine știe cum de cioată.
-Eduard!, treci acasă. Nu munci pe ploaie. Să nu te îmbolnăvești!
Mama e îngrijorată. Nu vreau să o supăr.
-Vin imediat! răspund vesel. Nu stau în ploaie. Doar am vrut să văd dacă lama toporului este ascuțită. Tata spunea că în astfel de vremuri, animalele de pradă se apropie de sate.
-Așa spunea?, întreabă mama.
-Da… Așa spunea.
Eduard Dorneanu
Mălini-17 Septembrie/2021
Munca este cea mai frumoasă rugăciune
Munca este cea mai frumoasă rugăciune. Am pus fasolele pitice în saci , apoi le-am ,,bătut” cu un par. A durat ore până când am terminat de dejdiocat păstăile uscate ale fasolelor. Mama mi-a povestit întâmplări de demult, iar pisica Leto s-a jucat cu firele de iarbă până când a obosit și a adormit pe băncuță. Am stat la umbra mălinului Ingrid, așa că timpul a trecut în liniștea și bucuria unei zile binecuvântate.
Între timp, soarele pleacă înspre departe , dincolo de Plai Bătrân. Acum vreo trei decenii, un călugăr bătrân pe care l-am întâlnit undeva prin Serbia m-a întrebat:
-Știi vreo rugăciune mai deosebită? Una cu adevărat specială.
-Nu știu, am răspuns oarecum trist. Nici nu prea merg la biserică. Știu să muncesc, să iubesc și să visez la o lume mai bună.
-Munca , iubirea, visul. Asta e cea mai frumoasă rugăciune. Ești binecuvântat, Eduard.
Privesc înspre Soare -Apune. Acolo, în Lumina Celui Veșnic Viu e și călugărul sârb. Și prietenii mei din tinerețe. Și toți cei care au trecut prin viață cu sufletul întreg . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-28 August/2021
Culorile, norii-copil și păsările vestesc sosirea anotimpului auriu
Dimineață de August. M-am plimbat desculț pe hat, printre pomișori, prin iarba de umbră a livezii.Am adunat fructele pe care vântul de miazănoapte le-a smuls de pe brațele fraților pomi.
Mă așez pe o cioată de cireș. Beau ceai de fructe de pădure și privesc zborul berzelor. Curând vor pleca. Toamna e aproape. Culorile, norii-copil și păsările vestesc sosirea anotimpului auriu.
Zâmbesc. A înflorit și micul cactus. E și acesta un semn. Și o mare bucurie…
Eduard Dorneanu
Mălini-28 August/2021
Viața fără de patimă
Am privit cerul până când Cevdet, micul cocoș, a început cântările de dimineață. O mulțime de stele s-au risipit în lumină, apoi au căzut în zbor magic și au devenit șoapte sau vise pe care doar sufletele curate le pot desluși. Nu am încercat să le număr. Nu am strigat către înalt. Am mulțumit Celui Veșnic Viu pentru bucuria aceasta. Viața e frumoasă, prieteni. Viața fără de patimă, fără de zbucium inutil. Fără de tristețe . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-14 August/2021
Cerul așteaptă zbucium de aripi
Dimineața a închis rănile așteptării. Domnul a acoperit semnele lăsate de furtună cu rouă și culori vii. Cerul așteaptă zbucium de aripi și strigăt fără de păcat. Un timp . . .
Stați departe de întuneric și de oamenii răi!
O zi fără tristețe să aveți
Eduard Dorneanu
Mălini-6 August/2021
Jocul sacru al umbrelor trece prin Lumină și se oprește pe albastrul cerului
Vremea se schimbă. Jocul sacru al umbrelor trece prin Lumină și se oprește pe albastrul cerului. Racateții au tăcut. E semn că se apropie norii de ploaie și Vântul de Miazănoapte. Ascut coasa. E timpul să cosesc haturile. Șterg fierul coasei cu un smoc de iarbă. Îngerul de pază suflă în puful unei păpădii:
-E atâta liniște, spun bucuros.
-Da, răspunde îngerul de pază. E liniște.
Încep să cosesc. Către cer se ridică puful păpădiilor și cântecul inimii mele. Pentru o clipă, jocul sacru al umbrelor se oprește și un nor-copil rostește încet:
-Uite, un om cu sufletul întreg. E semn că am ajuns în Bucovina.
Nu mă opresc. Tai iarba de pe haturi. Norii se rotesc deasupra casei și a ogorului, apoi pleacă înspre Plai Bătrân. Ca niște păsări mari. Albe. Fermecate . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-19 Mai/2021
În astfel de zile, doar munca ne apropie de divin
Vinerea Mare
Ziua a trecut greoi. Ca un tren cu vagoanele în flăcări care nu poate fi oprit, dar nici forțat să își ducă durerea mai repede, dincolo de albastru. Dogoarea zilei a aprins culorile Primăverii. Cred că mâine vor înflori corcodușii. Poate și vișinii, cine știe.
Astăzi am stat mai toată ziua în livadă. Am udat pomii plantați ieri și răsalaltăieri. Am pus araci de susținere tuturor pomișorilor, și celor plantați anul trecut în vremea marii secete și celor noi, aduși pentru a primi îmbrățișarea pământului pe frigul lui aprilie. Am pus în pământ și barabulele mov, doar de bob nu am mai avut timp. Munca este cea mai curată rugăciune. În astfel de zile, doar munca ne apropie de divin . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-30 Aprilie/2021
Culorile primăverii se bucură
Plouă la Mălini. Ieri, am pus în pământ câteva rânduri de barabule. Aș fi vrut să amân această muncă pentru a doua zi, dar mama era sigură că azi va ploua . M-a ajutat și ea, iar ogorul strămoșesc s-a bucurat pentru că ne-a văzut iar împreună la muncile de primăvară, ritualul acesta atât de drag oamenilor care trăiesc în satele Bucovinei.
-Vezi?, spune mama. Nu trebuie lăsat nimic pe a doua zi. Vremea se poate schimba oricând.
-Da, am avut noroc, răspund vesel.
-Dumnezeu ține cu mamele poeților. Poate că ăsta o fi norocul nostru.
-Zici matale?
-Da, da.
Mama râde. Ploaia se întețește. Culorile primăverii se bucură. Și eu . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-20 Aprilie/2021
Sute de aripi au luminat albastrul Bucovinei
S-au întors berzele. Sute de aripi au luminat albastrul Bucovinei. Pe mine m-au găsit în livadă. Încarc pământ în tărăboanță, iar mama e undeva lângă un strat de usturoi.
Mai multe berze coboară lângă noi. Părem parte dintr-o scenă suprarealistă: oameni , păsări, pomi și o tărăboanță veche. Berzele stau cu noi câteva minute, apoi se ridică în zbor liniștit. Căteva dintre ele pleacă înspre cuiburile din sat, altele se îndreaptă spre Munții cei Mari ai Stânișoarei, iar cele mai multe zboară către Miazăzi.
-E frumos, spun încet. Nu e așa, mamă?
-Da, spune mama. Doar că mie îmi vine să plâng.
Termin de încărcat tărăboanța. Am mult de muncă, tare mult.
-E frumos, spun din nou. Tare frumos. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-5 Aprilie/2021