MĂLINI

Mălini-1 Septembrie/2019

Nu am dormit. Am stat toată noaptea lângă nucul Sybil. Am așteptat împreună Toamna ,ca doi prieteni care se vor despărți pentru un timp. Fratele pom s-a uscat aproape în întregime. Roadele sale s-au chircit și au rămas mici, de parcă un vrăjitor rău ar fi oprit timpul în jurul nucului. Aș putea să îl las, să nu îl tai, dar nu se cuvine ca un pom uscat să rămână în picioare. Ar fi ca și cum i-aș opri durerea pe pământ deși el a prins rădăcini dincolo de albastru.
A venit Toamna. Am depănat amintiri lângă lângă nucul Syvbil. Stelele au râs, iar norii-copii au dus către departe,bătăi de inimă și foșnet de frunze ruginite. Domnul a zâmbit și a căutat loc nou pentru fratele pom. În satul din cer. Acolo unde nu există drujbe și unde pomii nu se îmbolnăvesc. Dincolo de albastru . . .

 

Eduard Dorneanu

Mălini-1 Septembrie/2019

Mălini-29 Iunie/2019

Anul acesta, ploile au stricat cireșile și vișinile. Roadele au prins un gust acru, apoi au putrezit pe crengi. Cireșii Ioana și Teona trebuie să mai aștepte un an până când vor rodi din nou. Poate că Domnul va trimite furtunile departe de satul meu drag.
Zilele și anotimpurile trec greu, aici, la poalele Munților cei Mari ai Stânișoarei. Mângâi trupul de coajă și lemn tânăr la Ioanei. Pe deasupra noastră, trec în zbor, trei ulii carpatini. Nu zboară după pradă, nu caută sânge, nici carne. Se duc înspre Pădurea Prisos, locul acela minunat unde fiecare șoaptă de dragoste devine ecou, apoi foc viu și nor veșnic călător pe cerul sacru al Bucovinei.
Fâșcăi prelung. Ulii fac un ocol și înconjoară de două ori cireșul de pe hat, apoi pleacă înapoi către pădurea fermecată. Zâmbesc și mulțumesc în gând pentru bucuriile simple ale fiecărei zile. . .

Eduard Dorneanu

Mălini-29 Iunie/2019

Mălini

Locuiesc în același loc unde am copilărit. Nimic din jurul meu nu pare schimbat. Au crescut pomi tineri, alții mai bătrâni au fost doborâți de furtuni. În fiecare dimineață, privesc cum răsare soarele deasupra Pădurii Prisos și aud chemările cocoșilor. Îngerul de pază deschide fereastra dinspre drum și mângâie verdele Reginei Tuia.
Locuiesc în același loc unde am copilărit. Nu am dorit să plec în altă parte, chiar dacă luminile orașelor m-au chemat adeseori. Aici, fiecare rugăciune aduce un zâmbet pe buzele Domnului. Aici ,aud șoaptele Dornenilor plecați dincolo de albastru .
Locuiesc în același loc unde am copilărit. În casa de lemn cu cerdacul vopsit în albastru. În satul unde îngerii culeg merele căzute pe iarba de umbră și le duc în ceruri. În apropierea apelor sacre ale Suhăi și Moldovei. În Mălini, inima Bucovinei. . .

 

Eduard Dorneanu
Mălini-10 Iunie

Mălini- 31 Mai/2019

Primăvara pleacă . Se cutremură Teii bătrâni din Pădurea Prisos Freamătă apa neliniștită a Suhăi. Bate năvalnic inima mea.
Domnul așterne cărare vie înspre albastru. Primăvara pleacă. În locul unde cei Drepți nu au cicatrici pe frunte, pe pleoape și pe linia vieții .
 
Eduard Dorneanu
Mălini-31 Mai/2019

Mălini-17 Mai/2019

Primăvara a ridicat iarba de pe haturi și a îmbrăcat frații pomi în verde tânăr. Așez pe coama cerdacului o frunză de vișin, una de mălin, una de cireș și una de măr. Închid ochii și rostesc o rugăciune simplă, copilărească. Deschid ochii și nu mai văd cele patru frunze.
-Nu mai sunt aici, frate om, spune Îngerul de Pază.
-Știu, frate Înger, răspund încet, emoționat.
-Au ajuns în cerdacul altor oameni, din alte timpuri, aflați la un cer de tine. Și de acolo vor pleca mai departe, până când vor ajunge în fața Celui Veșnic Viu, iar Domnul va îndeplini o dorință celui mai smerit dintre toți și va scrie cu litere de Lumină, Cuvântul adorat de o inimă curată. Care Cuvânt să fie frate om? Cui să dăruiască Domnul , Lumină și nemurire?
-Mălini.
-Așa, vrei tu?
-Doar, așa.
Îngerul de Pază îmi pune mâinile pe ochi, apoi întreabă încet:
-Vezi?, Frate Om.
-Văd, spun uimit și vesel.
Cerul s-a împodobit cu un nou Cuvânt de Lumină. Un Cuvânt cum numai sufletul de bucovinean poate iubi. Mălini . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-17 Mai/2019

Mălini-25 Aprilie/2019

Am terminat de pus în pământ, sămânța de popușoi alb. La un sfert de oră, după ce am terminat munca, a fost ,,ploaie cu soare”. E semn de Bucurie și Lumină. E semn că Domnul iubește satul meu drag, Mălini. Și Bucovina . . .

Eduard Dorneanu

Mălini-25 Aprilie/2019

Mălini-22 Aprilie/2019

Săptămâna Mare începe cu o bucurie curată. cinci puișori de găină piuie în poiată. Cloșca e bucuroasă. Îi învață cum să mănânce și îi ocrotește de frig. La noapte vor asculta cum cântă vântul de miazănoapte și cum strigă stelele de pe cerul Bucovinei, numele celor Drepți. Peste câteva zile, vor ieși afară și vor privi cu uimire cerul sacru al satului meu și cărările unde au ars pașii celor vii și ai celor plecați dincolo de albastru.
Mama spune:
-O să le dăm brânză frământată și făină udă. Vor crește mai repede.
Zâmbesc. Vântul de noapte ia sita din cui și o aruncă dincolo de aleea de ciment, apoi trece de gardul de sârmă și pleacă vesel către imaș.
-E semn bun, spune mama. Vântul se joacă în micuța noastră curte.
-E bine?, întreb uimit. E bine, nu-i așa?
-Da, băiatule. E bine. . .
Miroase a parfum de la florile mălinului Ingrid și a pâine de casă. Pe cer zboară nori și îngeri-copii. Fără de lacrimi. În Lumină. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-22 Aprilie/2019

Mălini-16 Aprilie/2019

E frig. Vântul mângâie zambile brumate și ape neliniștite. Curând, va înflori Ingrid, micul mălin. Apoi, vișinii. Și cei care au deja nume, dar și cei care așteaptă primele flori și prima chemare pe numele de Frate.
Vântul de Miazănoapte nu poate schimba zilele de Primăvară în urme pierdute prin labirint.
Șoptesc :
-Floare albă, floare roșie, floare galbenă. Floare fermecată, floare de Primăvară.
Ecoul se întoarce împreună cu vocea îngerului de pază.
–Floare albă, floare roșie, floare galbenă. Floare fermecată, floare de Primăvară.
Ne așezăm amândoi pe băncuța de lemn din cerdac. Vom aștepta zâmbetul primelor flori de mălin. Și inimile noastre vor întineri.În curățenie și rugăciune. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-16 Aprilie/2019