MĂLINI

Vântul de Miazănoapte poartă către albastru șoapte mutilate și bucăți de suflet

Aș fi vrut să dau foc vegetației uscate adunate pe ogor, dar Vântul de Miazănoapte poartă către albastru șoapte mutilate și bucăți de suflet. Nu e timpul potrivit. Nu e ziua potrivită.
Înțep cu furca un măr ionatan pe jumătate putrezit. Vântul aleargă în jurul meu. Gata să aprindă un altfel de foc. Și o altă lumină . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-21 Septembrie/2020

Către Miazăzi

Zece berze se rotesc pe albastrul ultimei zile a lui August. Privesc ritualul înaripat și știu că acesta este ultimul semn viu al Verii.
Apar și cele două berze care au cuib pe un stâlp din Ulița Poștei. Întâi se rotesc deasupra casei mele, apoi deasupra livezii și în final se alătură grupului. Ritualul înaripat continuă preț de o lacrimă, apoi berzele pleacă înspre Miazăzi. Vor ajunge în Țara Pufarinelor ori poate în Țara Corăbiilor de Turtă Dulce, cine știe. . .
Mă așez pe hat . Vântul de noapte răcorește iarba de umbră. Vara trece printre pomișori, apoi pleacă și ea. Tot către Miazăzi. În Albastrul Veșniciei . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-31 August/2020

Voi fluiera încet un cântec învățat în tinerețe

 

Apa de ploaie din butoiul de plastic e caldă, aproape fierbinte. În ea înoată disperat un gândac mare, negru cu cornițe mișcătoare. Îl las să se suie pe palma mea stângă și îl privesc cum îmi explorează linia vieții. Îi spun încet:
-Buburuză-ruză , acolo unde nu știu cum, acolo va fi nu știu ce…Hmm, stai că asta se cântă buburuzelor. La gândaci o fi altfel…
Îl las pe piatra de lângă fântâna cu roată de lemn. În liniștea nopții se aude cum clămpănesc berzele. Mă întorc în cerdac , pe băncuța de lemn. Voi dejdioca păstăi de fasole noi. Și voi fluiera încet un cântec învățat în tinerețe. Încet. Încet . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-13 August/2020

Unde se nasc apele sacre ale Bucovinei

Drumuri de noapte. M-am plimbat pe malurile apei Moldovei. Am ascultat șoaptele nopții și mi-am răcorit fruntea cu apa curată venită tocmai de la Obcina Feredeu , din apropierea vârfului Lucina. În copilărie , tata mă aducea aici, uneori. Eram copil de grădiniță, iar tata încă nu se îmbolnăvise rău de tot. Țin minte că într-o zi, mi-a arătat cum să fac rățuște pe oglinda apei. A ales pietre rotunde și m-a învățat acel joc voios al copilăriei. După un timp m-a întrebat:
-De unde crezi că vine apa asta, Eduard?
-Din inima unui înger copil, am răspuns.
Tata nu a râs de mine. Mi-a povestit cum străbate răul Moldova satele bucovinene, cum curge apoi până aproape de Roman unde se îmbrățișează cu Siretul. Evident, acasă am ajuns rupți de foame, iar mama, îmi amintesc de parcă a fost ieri, copsese pâine din făină de grâu nou, iar în bucătăria de vară mirosea și a borș de fasole. Am început să mănânc repede, de parcă trebuia să ajung și în alt loc în acea zi. Mama a râs și l-a întrebat pe tata:
-Măcar i-ai spus povestea Moldovei? Că pește nu ați prins, probabil că ați stat la povești ca de obicei.
-I-am spus , a zis tata. Ia spune, Eduard, de unde vine apa Moldovei.
-Din inima unui înger copil, am răspuns.
Părinții mei au tăcut pentru o clipă. Am auzit răsul Vântului de Miazănoapte , apoi îngerul de pază a închis poarta dinspre drum. M-am ridicat de la masă vesel și sătul. Eram un copil care știa unde se nasc apele sacre ale Bucovinei. Un copil fericit. . .
Drumuri de noapte. Fără de singurătate . În Lumina stelelor și sub curgerea sfântă a nopților de vară. În cel mai frumos loc din Univers. Acasă, la Mălini . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-12 August/2020

 

Toamna a întins cărări vii înspre Mălini

Firele de iarbă încep să ruginească. E semn că toamna a întins cărări vii înspre Mălini. Vântul de Miazăzi aduce nori încercănați și șoapte mutilate. Cuvintele de chemare se nasc în apropierea albastrului și încearcă apoi cu disperare să se contureze în sufletele celor rătăciți . Încep să cosesc în apropierea vișinilor Marko și Sasha. Se aude tunet puternic , undeva înspre Plai Bătrân. Nu mă opresc din cosit. Toamna a întins deja cărări vii înspre Mălini. Curând, Vara se va topi sub privirea Domnului . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-10 August/2020

 

Din Sărbătorile pierdute

20 Iulie, ziua de Sf Ilie. Copilul care am fost cândva e plecat la Fălticeni, la bâlci. Vrea să vadă iujul cel mare, să călărească inorogii caruselului și să mănânce vată de zahăr pe băț. Flăcăul tomnatic care sunt azi, a rămas acasă. Nu îmi plac evenimentele zgomotoase ale zilelor noastre și nu cred în prietenia oamenilor de strânsură. Pe vremuri, poveștile de dragoste începeau cu ,,te iubesc”, iar visele, speranțele și jocurile copilăriei erau întregi și conturate în culori vii. Au fost vremuri tare frumoase. Cândva . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-20 Iulie/2020

 

În fața măreției albastre, lumea este un țol de cordele uitat în cerdac

A trecut furtuna. În fața măreției albastre, lumea este un țol de cordele uitat în cerdac. Doar firele de iarbă sunt puternice. Ele se ridică de la pământ după fiecare lovitură primită din înalt. Nu își vând culoarea. nu se opresc din creștere. De la ele am învățat că speranța are aripile puternice doar dacă ai sufletul întreg. Iar eu, dragi Prieteni, am și voi avea sufletul întreg. Mereu . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-13 Iulie/2020

 

Luminile nopții vindecă rănile zilei

Vântul de Miazăzi închide ferestrele, ascunde întrebările triste și ridică de la pământ, firele de iarbă. Privesc cerul, stelele și luminile care vindecă rănile zilei. Îngerul de pază se așază lângă mine, pe băncuța de lemn din cerdac. Șoptește:
-În noaptea asta nu e frig, frate om. Nu vor veni nici ploile cele mari.
-Sigur?, întreb tot în șoaptă.
-Luminile nopții vindecă rănile zilei.
-Da. Pe toate?
-Pe toate.

Eduard Dorneanu
Mălini-8 Iulie/2020

Iubesc răcoarea firelor de iarbă

Iubesc răcoarea firelor de iarbă, puful păpădiilor, gustul acrișor al cireșelor necoapte .Și vocea mamei. Și sunetul potcoavelor pe șușea. Ador apa rece ca gheața scoasă din adâncurile fântânii cu roată de lemn. Și mângâierea vântului de noapte la ceasul când rugăciunea mea aspră pleacă în căutarea Celui Veșnic Viu. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-28 Mai