Mălini- volumul I

MĂLINI-Volumul IV

Autor: Eduard Dorneanu
Ilustrație copertă: Arhivă foto familia Dorneanu
Tehnoredactor: Mihăiță Stroe
Editor: Valentin Ajder
ANUL APARIŢIEI: 2020
ISBN: 978-606-49-0304-4
NR. PAGINI: 180
FORMAT: 13×20

”Domnul mi-a promis că vor veni zile când timpul se va opri, iar cărarea mea va trece înaintea tuturor semnelor. Nu știu câte astfel de zile vor fi. Aleg să aștept smerit, fără a căuta lauda, bogăția și efemera strălucire a premiilor. Pașii mei cunosc un singur drum, iar acela se întinde între sufletul meu și locul unde primele flori au cunoscut lumina.” (fragment)

Eduard Dorneanu s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în anul 2011 în revista Luceafărul de dimineaţă. A publicat poezii, articole şi proză în revistele: Timpul, Luceafărul de dimineaţă, Antares, Cultura, Dunărea de Jos, Boema, Regatul cuvântului, Nomen Artis (Dincolo de tăcere), Faleze de piatră, Melidonium, Singur etc. sau articole în ziarele online: Radio Metafora (SUA), Necenzurat. Editorial, a debutat în 2011 la Editura Eurograph – Cluj-Napoca, cu volumul de poezie Gothic. La aceeaşi editură a publicat în 2011 volumele de poezie şi proză: Frăţia trandafirului rupt, Jurnalul apelor purpurii, Jurământul Templierului, Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite, Rugăciunea de piatră, Neînţelese dimineţi şi Jurnal de primăvară mutilată. În anul 2012 i-a apărut la Editura Tracus Arte – Bucureşti, antologia (de poezie şi proză), Jurnalul apelor purpurii, despre care Radu Voinescu spunea în prefaţă: ,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială. Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii. Poate că e timpul ca astfel de apariţii să nu rămână nişte momente insolite”. În anul 2013 a publicat la Editura Eikon, cartea de proză scurtă, 7,63, despre care scriitorul Liviu Antonesei spunea, pe coperta a patra: ,,Da, talentul său este chiar de calibrul 7,63, cum dovedeşte şi volumul ce poartă acest nume, pentru că literatura este o armă superioară tuturor celorlalte, cu pistolul mitralieră în frunte! Este uimitor cum autorul reuşeşte să ridice banalul vieţii, ba chiar şi al ,,vieţii la ţară”, până la graniţele – adesea dincolo de ele – magicului şi miraculosului”. În noiembrie 2014, Editura Eikon lansează la Gaudeamus cartea Mălini. În anul 2015, publică la Editura Tracus Arte, cartea de poezie Sacra Erotica. În anul 2016, publică la Editura Eikon, volumul de proză Departe de Troia. În luna februarie a anului 2017, a publicat la Editura Eikon, volumul de poezie cu titlul Sublimare. În luna mai a anului 2017, a publicat Mălini – volumul II, La Editura Eikon. Mălini – volumul III a văzut lumina tiparului în anul 2018, la Editura Eikon.

Voi fluiera încet un cântec învățat în tinerețe

 

Apa de ploaie din butoiul de plastic e caldă, aproape fierbinte. În ea înoată disperat un gândac mare, negru cu cornițe mișcătoare. Îl las să se suie pe palma mea stângă și îl privesc cum îmi explorează linia vieții. Îi spun încet:
-Buburuză-ruză , acolo unde nu știu cum, acolo va fi nu știu ce…Hmm, stai că asta se cântă buburuzelor. La gândaci o fi altfel…
Îl las pe piatra de lângă fântâna cu roată de lemn. În liniștea nopții se aude cum clămpănesc berzele. Mă întorc în cerdac , pe băncuța de lemn. Voi dejdioca păstăi de fasole noi. Și voi fluiera încet un cântec învățat în tinerețe. Încet. Încet . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-13 August/2020

Unde se nasc apele sacre ale Bucovinei

Drumuri de noapte. M-am plimbat pe malurile apei Moldovei. Am ascultat șoaptele nopții și mi-am răcorit fruntea cu apa curată venită tocmai de la Obcina Feredeu , din apropierea vârfului Lucina. În copilărie , tata mă aducea aici, uneori. Eram copil de grădiniță, iar tata încă nu se îmbolnăvise rău de tot. Țin minte că într-o zi, mi-a arătat cum să fac rățuște pe oglinda apei. A ales pietre rotunde și m-a învățat acel joc voios al copilăriei. După un timp m-a întrebat:
-De unde crezi că vine apa asta, Eduard?
-Din inima unui înger copil, am răspuns.
Tata nu a râs de mine. Mi-a povestit cum străbate răul Moldova satele bucovinene, cum curge apoi până aproape de Roman unde se îmbrățișează cu Siretul. Evident, acasă am ajuns rupți de foame, iar mama, îmi amintesc de parcă a fost ieri, copsese pâine din făină de grâu nou, iar în bucătăria de vară mirosea și a borș de fasole. Am început să mănânc repede, de parcă trebuia să ajung și în alt loc în acea zi. Mama a râs și l-a întrebat pe tata:
-Măcar i-ai spus povestea Moldovei? Că pește nu ați prins, probabil că ați stat la povești ca de obicei.
-I-am spus , a zis tata. Ia spune, Eduard, de unde vine apa Moldovei.
-Din inima unui înger copil, am răspuns.
Părinții mei au tăcut pentru o clipă. Am auzit răsul Vântului de Miazănoapte , apoi îngerul de pază a închis poarta dinspre drum. M-am ridicat de la masă vesel și sătul. Eram un copil care știa unde se nasc apele sacre ale Bucovinei. Un copil fericit. . .
Drumuri de noapte. Fără de singurătate . În Lumina stelelor și sub curgerea sfântă a nopților de vară. În cel mai frumos loc din Univers. Acasă, la Mălini . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-12 August/2020

 

Toamna a întins cărări vii înspre Mălini

Firele de iarbă încep să ruginească. E semn că toamna a întins cărări vii înspre Mălini. Vântul de Miazăzi aduce nori încercănați și șoapte mutilate. Cuvintele de chemare se nasc în apropierea albastrului și încearcă apoi cu disperare să se contureze în sufletele celor rătăciți . Încep să cosesc în apropierea vișinilor Marko și Sasha. Se aude tunet puternic , undeva înspre Plai Bătrân. Nu mă opresc din cosit. Toamna a întins deja cărări vii înspre Mălini. Curând, Vara se va topi sub privirea Domnului . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-10 August/2020

 

Din Sărbătorile pierdute

20 Iulie, ziua de Sf Ilie. Copilul care am fost cândva e plecat la Fălticeni, la bâlci. Vrea să vadă iujul cel mare, să călărească inorogii caruselului și să mănânce vată de zahăr pe băț. Flăcăul tomnatic care sunt azi, a rămas acasă. Nu îmi plac evenimentele zgomotoase ale zilelor noastre și nu cred în prietenia oamenilor de strânsură. Pe vremuri, poveștile de dragoste începeau cu ,,te iubesc”, iar visele, speranțele și jocurile copilăriei erau întregi și conturate în culori vii. Au fost vremuri tare frumoase. Cândva . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-20 Iulie/2020

 

În fața măreției albastre, lumea este un țol de cordele uitat în cerdac

A trecut furtuna. În fața măreției albastre, lumea este un țol de cordele uitat în cerdac. Doar firele de iarbă sunt puternice. Ele se ridică de la pământ după fiecare lovitură primită din înalt. Nu își vând culoarea. nu se opresc din creștere. De la ele am învățat că speranța are aripile puternice doar dacă ai sufletul întreg. Iar eu, dragi Prieteni, am și voi avea sufletul întreg. Mereu . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-13 Iulie/2020

 

Departe de Troia

Noaptea a venit supărată şi s-a asezat între noi ca şi când ar fi dorit să ne ocrotească amintirile. Visele au fost alungate şi în locul lor au poposit imagini vechi din vremuri foarte îndepărtate.

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Departe de Troia”

Autor: Eduard Dorneanu
Editura: EIKON
Colectia: Eseu și critică literară, proză, poezie
Anul aparitiei: 2016
Nr. pagini: 126 pagini
ISBN: 978-606-711-466-9

Luminile nopții vindecă rănile zilei

Vântul de Miazăzi închide ferestrele, ascunde întrebările triste și ridică de la pământ, firele de iarbă. Privesc cerul, stelele și luminile care vindecă rănile zilei. Îngerul de pază se așază lângă mine, pe băncuța de lemn din cerdac. Șoptește:
-În noaptea asta nu e frig, frate om. Nu vor veni nici ploile cele mari.
-Sigur?, întreb tot în șoaptă.
-Luminile nopții vindecă rănile zilei.
-Da. Pe toate?
-Pe toate.

Eduard Dorneanu
Mălini-8 Iulie/2020

Iubesc răcoarea firelor de iarbă

Iubesc răcoarea firelor de iarbă, puful păpădiilor, gustul acrișor al cireșelor necoapte .Și vocea mamei. Și sunetul potcoavelor pe șușea. Ador apa rece ca gheața scoasă din adâncurile fântânii cu roată de lemn. Și mângâierea vântului de noapte la ceasul când rugăciunea mea aspră pleacă în căutarea Celui Veșnic Viu. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-28 Mai