Voi fluiera încet un cântec învățat în tinerețe

 

Apa de ploaie din butoiul de plastic e caldă, aproape fierbinte. În ea înoată disperat un gândac mare, negru cu cornițe mișcătoare. Îl las să se suie pe palma mea stângă și îl privesc cum îmi explorează linia vieții. Îi spun încet:
-Buburuză-ruză , acolo unde nu știu cum, acolo va fi nu știu ce…Hmm, stai că asta se cântă buburuzelor. La gândaci o fi altfel…
Îl las pe piatra de lângă fântâna cu roată de lemn. În liniștea nopții se aude cum clămpănesc berzele. Mă întorc în cerdac , pe băncuța de lemn. Voi dejdioca păstăi de fasole noi. Și voi fluiera încet un cântec învățat în tinerețe. Încet. Încet . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-13 August/2020