Eduard Dorneanu

Salonul de Carte Bookfest Tîrgu Mureș/8-11 septembrie 2016

Program:

Joi, 08 septembrie
12:0014:00Deschiderea oficială a salonului

Vor vorbi: Péter Ferenc (Președintele Consiliului Județean Tîrgu Mureș), scriitorul Markó Béla, criticul literar Alexandru Cistelecan și Iren Arsene Máté (Director General Curtea Veche Publishing).
17:0018:00CURTEA VECHE PUBLISHING

Lansarea volumului „Badminton. Poezii oportune și inoportune”, de Markó Béla (în traducerea lui Kocsis Francisko).

Vor vorbi: Markó Béla, Alexandru Cistelecan, Kocsis Francisko și Iren Arsene Máté.

18:0019:00EDITURA RAO

Lansarea volumului „Acţiunile separatiste care vizează România”, de Anghel Andreescu și Dan Bardaș.

Participă: Anghel Andreescu și Ovidiu Enculescu.

Vineri, 09 septembrie
15:0016:00EDITURA CUNUNI DE STELE

Prezentarea volumului „Povestea prințului Sobur – basme bengaleze” (traducere din limba bengali de Amita Bhose).

Prezintă: Carmen Mușat-Coman.

17:3018:30CONCERT

Concert de muzică fado: RICARDO CARIA.

18:3019:00EDITURA EIKON

Lansare de carte: „Dialog cu textul liric”, coordonat de Bogdan Rațiu.

Invitați: Bogdan Rațiu, Gabriela Iliescu, Dănuț Lung, Raluca Marian, Cristina Matei, Nagy Judith, Doina Pocan, Aurora Stănescu, Szoverfi Judit și Claudia Șopterean.
Moderator: Valentin Ajder.

19:0019:30EDITURA EIKON

Lansări de carte: „Băștinașul”, de Petru Istrate; „Migrații”, de Laurențiu Orășanu; „Frontul de acasă – Propagandă, atitudini și curente de opinie în România primului război mondial”, de Radu Tudorancea; „Estetica (vol. I)”, de Edgar Papu, ediție îngrijită de Vlad Pappu.

Invitați: Bogdan Rațiu, Christian Crăciun și Petru Istrate
Moderator: Valentin Ajder.

19:3020:00EDITURA EIKON

Lansări de carte: „Petru Ursache. Mic tratat de estetică teologică”, cu o prefață de Gheorghe Grigurcu și o postfață de Paul Aretzu, ilustrații de Ștefan Arteni, ediție îngrijită de Magda Ursache; „Petru Ursache, monografie”, de Iordan Datcu; „Când vin vulturii” și „Întoarcerea lupilor”, de Hans Bergel; „Clipa de grație”, de Mihaela Malea Stroe.

Prezintă: Christian Crăciun și Valentin Ajder.

20:0020:30EDITURA EIKON

Lansări de carte: „Mituri și simboluri biblice în poezia românească neomodernistă”, de Daniela Varvara; „Ziua Fiului Omului”, versuri, antologie de autor, de Dan Damaschin; „Timpul splendorii”, de Andreea Nanu.

Prezintă: Christian Crăciun și Valentin Ajder.

20:3021:00EDITURA EIKON

Lansarea volumelor „Trilogia lui Theophil Magus. Calea și adevărul și viața” și „Cămașa de forță”, de Leonard Oprea.

Prezintă: Christian Crăciun, Leonard Oprea, Valentin Ajder.

Sâmbătă, 10 septembrie
11:0012:00EDITURA HUMANITAS

Lansare de carte şi sesiune de autografe: „Țara pe care o iubesc. Memorii din exil”, de Maria regina României; „Regina Maria. Ultima dorință”, de Tatiana Niculescu Bran.

Participă: Dan C. Mihăilescu şi Tatiana Niculescu Bran.

12:0013:00EDITURA HUMANITAS

Lansare de carte şi sesiune de autografe: „Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe)”, de Lucian Boia.

Participă: Lucian Boia şi Cornel Sigmirean.

13:0014:00EDITURA HUMANITAS

Lansare de carte şi sesiune de autografe: „Cartea simțurilor”, editată de Dan C. Mihăilescu, și antologiile „Bucureștiul meu”, „Şi eu am trăit în comunism”, „Casele vieţilor noastre”.

Participă: Dan C. Mihăilescu, Tatiana Niculescu Bran și Radu Paraschivescu.

14:0015:00EDITURA CARTEA ROMÂNEASCĂ

Lansarea romanului „Vîrstele jocului. Strada Cetății”, de Claudiu M. Florian.
Laureat al Premiului Uniunii Europene pentru Literatura, editia 2016.

Participă: Claudiu M. Florian și Dan C. Mihăilescu.

15:0016:00EDITURA CUNUNI DE STELE

„Amita Bhose, sora mai mare a lui Eminescu” – prezentarea operei și vieții primei traducătoare a lui Eminescu în Asia.

Prezintă: Carmen Mușat-Coman.

16:0016:30EDITURA HUMANITAS

Lansarea romanului „Fiica papei”, de Dario Fo.

Prezintă: Radu Paraschivescu.

16:3017:30EDITURA HUMANITAS

Lansare de carte şi sesiune de autografe: „Cum gândesc politicienii (Cum? Gândesc politicienii?). Catalog de perle”
şi „România în 7 gesturi”, de Radu Paraschivescu.

Participă: Radu Paraschivescu.

17:3018:00EDITURA NEMIRA

Lansare de carte și lectură: „Ai uitat să râzi”, de Bogdan Munteanu.

Participă: Bogdan Munteanu.

18:0019:00EDITURA EIKON

Lansări de carte: „Plotin: despre frumos și Plotin: despre nemurirea sufletului”, traducere din greacă și interpretare de Dan Tomuleț; „Mircea Vulcănescu – o microistorie a interbelicului românesc”, de Ionuț Butoi; „România dincolo de trecut. Eseu despre experiența servituții”, de Mihai Gheorghiu; „Pavese, omul jignit”, de Vianu Mureșan; „Clipa de grație”, de Mihaela Malea Stroe.

Invitați: Christian Crăciun, Leonard Oprea, Vianu Mureșan și Mihaela Malea Stroe.
Moderator: Valentin Ajder.

19:0019:30EDITURA EIKON

Lansări de carte: „O antropologie mistică. Introducere în gândirea Părintelui Stăniloae” și „Experienţa religioasă în gândirea lui Dumitru Stăniloae”, de Sandu Frunză; „Adevăratul Cioran”, de Calinic Argeșeanul; „Spiritualismul rus în secolul XX”, de Ivan Ivlampie.

Prezintă: Christian Crăciun, Leonard Oprea, Vianu Mureșan și Valentin Ajder.

19:3020:00EDITURA EIKON

Lansări de carte: „Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română/ The Encyclopedia of Noble Families of a Romanian Origin in Maramureș County”, ediție îngrijită de Ion și Livia Piso, traducere în engleză de Ligia Tomoiagă; „Cetăţi medievale din sudul Transilvaniei – Zece trasee culturale”, de Arne Franke, traducere de Simona Mihalache; „«Lectio incerta», cronici literare”, de Christian Crăciun; „Nebunul lui Dumnezeu”, de Vianu Mureșan.
Prezintă: Christian Crăciun, Leonard Oprea, Vianu Mureșan și Valentin Ajder.

Lansarea noilor volume din colecția „Arhiva Rugului Aprins”, coordonată de Marius Vasileanu: „De la Antim la Pocrov – Mărturii”, de Vasile Vasilachi; „Comentarii la Evanghelia după Ioan”, de Ștefan Todirașcu, prefață de Horia Ion Groza; „Chipul rugului aprins”, de Carmen Ciornea.
Prezintă: Christian Crăciun și Valentin Ajder.

20:0020:30EDITURA EIKON

Lansări de carte: „Ucronia eminesciană – Eseu despre timp și imagine în Memento Mori”, de Christian Crăciun; „Mihai Eminescu. Eternal Longing, Impossible Love – Eternul Dor, Imposibila Iubire”, traducere în engleză de Adrian George Sahlean; „CAVALERISM, PASIUNE, FANATISM. O istorie politică și culturală a Franței secolului al XVI-lea” și „MISTERUL DON JUAN. O iubire în Secolul de Aur”, de Corneliu Șenchea.

Lansarea volumului „EXPERIMENTUL PITEȘTI. Spălarea creierului și reeducarea prin tortură în România comunistă. Mărturia personală și știinţifică a unui supravieţuitor/ PITEȘTI EXPERIMENT Brainwashing and Re-education through Torture in Communist Romania The Personal and Scientific Testimony of a Survivor”, de Dr. Nicu Ioniţă, traducere în engleză de Dr. Valentin Suciu.

Lansarea volumului „Spassk 99. O istorie a prizonierilor de război români din Kazahstan în documente”, de Nurlan Dulatbekov, Octavian Țîcu și Silviu Miloiu.

Invitați: Christian Crăciun, Leonard Oprea, Dr. Valentin Suciu și Vianu Mureşan.
Moderator: Valentin Ajder.

20:3021:00EDITURA EIKON

Lansări de carte: „Dincolo de aşteptare. Dialog în larg”, de Monica Pillat și Radu Ciobanu; „PĂRĂSEȘTE-MĂ!”, de Magda Marin; „Capricii pe teme de basm”, de Mariana Neț; „Mălini” și „Departe de Troia”, de Eduard Dorneanu; „Birlic – tăvălugul râsului eclatant, tordantă năvalnică molipsitoare veselie la scenă, când la trap, când la galop…”, de Gaby Michailescu; „Trixy Checais – Cartografia zborului”, de Gina Șerbănescu.

Prezintă: Christian Crăciun și Valentin Ajder.

Duminică, 11 septembrie
12:0013:00EDITURA CUNUNI DE STELE

Prezentarea seriei de autor „Cum s-a făcut…”: „Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână”, „Cum s-a făcut de-am rămas la cratiță”, „Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul”, „Cum s-a făcut de-am plecat de-acasă”, de Carmen Mușat-Coman.

Prezintă: Carmen Mușat-Coman.

PSIHOLOGIE DE EXCEPTAT

11256492_909791952395533_910086870_n

Palmele domnului stau pe umerii mei
Ca niște eghileți în care baphomet a bătut cuie vii
Simt arsura
Sunt gata să împart pe apa neagră a cerului
Penitențe focuri de armă cămăși nessusiene
Pe cine aștepți întreabă ioana
Ai nevoie de o suspiciune în plus sau de un teritoriu ipotetic
Sau doar de vocativele tinereții
știi tu
gemetele acelea care ne făceau carnea să crească în carne
știu ioana
voiai să îți tatuez pe spate o lebădă neagră
și câteva cuvinte despre care tu credeai că te vor proteja de energiile negative
nec pluribus impar
legănarea ta e la fel de fierbinte ca atunci
doar pe umerii mei au poposit palmele domnului
iubirea noastră a fost dintotdeauna o angajare directă suprarealistă
un lanț epidermic care ne taie sângele și pătrunde în vulcanul introvertit
al eului nostru
și uite acum
vulturul meu își caută loc în umeda ta rugăciune
nu ioana nu am nevoie de o suspiciune în plus
simți arsura
simți
da

Eduard Dorneanu
Mălini

Din volumul ,,SACRA EROTICA”-Editura Tracus Arte

GOTHIC 47

11256492_909791952395533_910086870_n

Tristețea a înlocuit discursul cartezian al domnului
Cu un anotimp ploios
Visele ne pălmuiesc sufletele scindate
Sub maceta diavolului
Nu pot cere armistițiu sentimental
Caut spații închise în trupul ioanei
Nuditatea ei este acoperită de vulgaritate gregară
Formată din nori cumulonimbus și umbre termopiliene
Ultima rană cere ideație și blasfemie parfumată
In hoc signo vinces spune diavolul
nu lăsa lama sabiei în uterul ioanei
merde alors răspund contrariat am pieptul stropit de albastru
mai stau o respirație înfipt în cerul umed
nu îmi aminti de visele care pălmuiesc sufletele scindate
in hoc signo vinces repetă diavolul
sacră e lama sabiei tale eduard
și râul desfrânat care îți cântă numele
eduard
eduard
eduard

Eduard Dorneanu
Mălini

Din volumul ,,SACRA EROTICA”- Editura Tracus Arte

CAPCANE TERMICE

11256492_909791952395533_910086870_n

Pisicile pufoasa și tori aleargă în jurul unei nectarine
poate fi o joacă sau un ritual inventat în timpul domniei împăratului valens

ce imagine toxică spune ioana
alergarea în jurul unui sâmbure învelit în carne vegetală
este asemeni asaltului asupra unei inimi inexpugnabile
acoperită cu vin albastru și frunze de coca
dar tori aleargă uite aleargă mereu
nu îi pasă de razele gri-fierbinţi ce trec pe sub barierele umbrelor
şi întind capcane termice

și pufoasa aleargă spun eu
cât de norocoase pot fi fructele neatinse de dinți și de limbă
fructele acelea pe care oamenii le privesc îmbrățișați
sângerând alb unul în celălalt
ca într-un ritual inventat în timpul domniei împăratului valens
nu-i așa ioana
spune tu.

Eduard Dorneanu
Mălini

Din volumul ,,SACRA EROTICA”-Editura Tracus-Arte

IMPERFECȚIUNE

11256492_909791952395533_910086870_n

Ioana își lipește inima dreaptă de cutele cearceafului negru
Uite așa pământul trece prin pământ îi spun
Fara fluctuații vibraționale fară argumente mesianice
Fără o recuzită mistică ascunsă sub un pat de motel

Trupul ei plutește deasupra mea ca o dronă
îi aștept curgerea și supunerea

apăs cu inima mea peste inima dreaptă a ioanei
ea nu respiră
diavolul își înfige ghearele în albastru
nu respira îi șoptesc
nu respir eduard răspunde tremurând de plăcere
apăs cu inima mea peste inima dreaptă a ioanei
apăs

Eduard Dorneanu
Mălini

Din volumul ,,SACRA EROTICA” – Editura Tracus-Arte

GOTHIC 48

11256492_909791952395533_910086870_n

Vara pleacă
Alerg împreună cu mary ann nicholls
Intuiția masculină îmi spune că trebuie să ocolesc stațiile de ecou

Nu există efect final sau exonerare
Urcăm șase sute șaizeci și cinci de trepte murdare
Mary ann se oprește și își lipește sânii de iunia claudilla
Linia vieții îmi zvâcneștete în palmă
și simt cum o lamă de pumnal îmi mutilează amintirea primei
și singurei iubite

duc hainele iubitei la medina segovia
prostituatele rămân lipite una de alta ca niște noduri carnale
diavolul le șoptește cuvintele delfinei margareta
,,qu ‚ on en parle plus’’

Încă un anotimp a intrat în albastru
Stai liniștită îi spun iubitei lasă visele să șoptească
Cum șoptesc visele mă întreabă ea
Ca apele rănite de maluri
Septembrie eduard
Septembrie eduard

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,SACRA EROTICA” (Editura Tracus Arte )

Eduard Dorneanu s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968.Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
OPERA: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011), 7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol III (2018), Mălini, vol IV (2020) poezii: Gothic (2011), Frăţia trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Sacra Erotica (2015), Sublimare (2017), Poetica (2021), ,,Amprentele iubirii” (2022) antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).

REFERINŢE CRITICE (selectiv): Radu Voinescu, Kopi Kyçyku,Carmen Ardelean, Adrian Lesenciuc,Iolanda Malamen, Valeria Manta Tăicuțu, Ruxandra Anton, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Adi Secară, Stelian Țurlea.

Premii/Nominalizări

Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România și Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul ,,POETICA”
Premiul ,,Mihail Sebastian” acordat de revista brăileană ,,Poem Caffe’ pentru volumul ,,POETICA”.
Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului”-2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volumul ,,POETICA”
Nominalizat pentru ,,personalitatea anului’’ (secțiunea ,,Literatură’’) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’’-2015.

 

 

7,63 ( Înmormântarea )

cop 7,63

Frigul toamnei îmi mângâie încet pleoapele. Deschid ferestrele şi răceala sfârşitului de octombrie îmi transformă pielea într-o armură nedorită. Ceaşca de ceai este inutilă. Vântul scutură ultimile roade ale mărului pădureţ, fructe pe care nimeni nu le doreşte. Ascult ,,Uaral” şi uit ca întotdeauna în ultimii ani să mulţumesc Domnului pentru bucuriile mici şi tristeţile fără sfârşit. Respir adânc cu braţele deschise. Dimineaţa se lipeşte de mine lacomă.
Renate claxonează de zor în faţa porţii. Am vrut să nu o însoţesc la înmormântarea Fridei, dar nu am găsit nici o minciună credibilă . Urc alături de ea în maşină şi plecăm prin ceaţa dimineţii către o locaţie unde o moartă ne aşteaptă compasiunea. Renate este îmbrăcată în negru, cu mult stil: pălărie cu boruri largi, o helancă fină, pardesiu elegant, fustă scurtă şi ciorapi închişi la culoare. Cred că pantofii ei costă mai mult decât toată aparatura mea electronică.
-A dat Domnul şi te-ai îmbrăcat în negru, şopteşte răguşit Renate. Mi-a fost frică să nu vii îmbrăcat în jeansi şi adidaşi. Ca să mă necăjeşti ai fi făcut şi asta.
-Ştii bine că nu, răspund oarecum uimit.
-Ştiu, glumeam.
Mă mângâie pe obraz. Poartă mănuşi transparente, iar atingerea este rece, aproape repulsivă. La ieşire din Mălini trebuie să oprim deoarece un cârd de vaci traversează şoseaua într-o lene de sfărşit de anotimp. Renate nu are răbdare şi coboară. Strigă la cei doi copii care însoţesc animalele cerându-le să se grăbească. Puştanii o privesc cu maximă uimire de parcă s-ar fi întâlnit cu o extraterestră indolentă. Plecăm mai departe. Renate înjură semnele de circulaţie, căruţele oprite în dreptul crâşmelor, tirurile care trec de pe o bandă de circulaţie pe alta, frunzele care se lipesc pe parbriz. O simt tensionată. Nu îi vorbesc. Ascult cum vântul se izbeşte de maşină. Privesc cum aleargă pe lângă noi imaginile copacilor care veghează drumurile către nicăieri. Tristeţea ne şterge fruntea cu amintiri fugare. Renate înjură din nou. Mă priveşte trist. Îi zâmbesc.
Renate parchează maşina în curtea unei vecine a Fridei. Recunosc imediat pe stăpâna locului: este una dintre băbuţele cu care am discutat acum două zile şi despre care am aflat că a fost învăţătoare mai bine de treizeci de ani în acest sat. Îmi spune că numele ei este Saveta, şi că mă va însoţi la înmormântare . Renate va trebui să stea în apropierea sicriului deoarece îi este soră, dar eu cum nu sunt nici rudă, nici prieten cu decedata va trebui să stau deoparte.
-Ne vedem la sfârşitul înmormântării, îmi spune Renate. Stai cu tanti Saveta. Te însoţeşte ea peste tot.
-Bine, răspund oarecum trist.
Renate pleacă. Intrarea ei în curtea moartei provoacă rumoare şi aprinde flăcări în privirile bărbaţilor. Femeile murmură deja dezaprobator pentru că Renate nu are batic aşa cum cere obiceiul locului.
-O să ne distrăm tare de tot, spune Saveta. Ioan o să facă mare circ la înmormântare. Poate se preface că leşină.
-Abia aştept, răspund eu. Şi la mine în sat tot aşa se comportă lumea. E ca un film cu actori fără talent.
-Ioan e actor bun. O să vezi că ne vom distra. Acuma o luna de zile o bătea pe moartă cu drugu’ da azi ai să vezi ce teatru o să joace !
Tanti Saveta mă cheamă în bucătărie unde mă serveşte cu ţuică gălbuie şi salată de vinete. Ţuica este dulce şi tare.
-Uh, da’ tare ţuică ai tanti Saveta ! Din ce ai făcut-o că din prune nu e. E prea aromată.
-Din zarzăre. Stai să-ţi aduc o sticlă să pui în maşină ca să o iei acasă la tine şi să guşti un pahar la masă.
-Mulţumesc frumos.
Tanti Saveta mă mângâie pe fată. Are ochii verzi şi privire blândă. Îmi aminteşte de bunica din partea mamei. Îi zâmbesc şi eu apoi îi sărut mâna.
-Hai că scot moarta din casă, strigă o altă vecină către noi.
Ne oprim în dreptul porţii Fridei. Sunt peste două sute de săteni adunaţi în haine de sărbătoare, majoritatea bătrâni şi copii. Numeroasele rude ale lui Ioan dau de pomană păhărele de ţuică, lumânări, şervete şi colaci mici. În jurul sicriului, Ioan şi neamurile lui au făcut un zid viu . Ioan jeleşte cu voce subţire tragi-comică:
-Fridăăăăă! Scoală-te Fridăăăăă! Aici e casa taaaa! Fridăăăă!
Vocea sa subţire şi incredibil de falsă produce ecouri diferite: rudele sale plâng, sătenii privesc ca la teatru, iar eu sunt gata să izbucnesc în râs.
-Am spus eu că ne distrăm, mă înghionteşte tanti Saveta. Trebuia să taie bilete ca la teatru. Acuşa leşină!
Renate stă la un metru în spatele sicriului. Nu poate ajunge lângă sora sa din cauza numeroaselor rude ale lui Ioan care încearcă să o izoleze. Observ din nou faţa moartei: aceleaşi buze mov, aceleaşi cercăne albastre. .Frida a rămas la fel. Ceremonia este condusă de trei preoţi. Ioan a vrut să demonstreze comunităţii cât de credincios este şi a chemat pe lângă preotul din parohia sa şi pe alţi doi preoţi din satele vecine. Unul dintre dascăli se opreşte lângă noi şi răspunde la telefonul mobil. Îi aud discuţia fără să vreau:
-Proasta naibii! Ţi-am zis să cumperi pamperşi. Nu vreau să aud nici o scuză. Ţi-am spus.
Închide telefonul şi îşi pune pe faţă masca pioşeniei absolute. Se aşază în rând cu cei doi dascăli care îi însoţesc pe cei trei preoţi. Crucea de lemn pe care este scris numele moartei este purtată de un bătrân dolofan. Preotul satului îi face semn să iasă cu ea la şosea asta însemnând că în sfârşit, cortegiul funerar va porni. Sicriul este asezat într-o căruţă trasă de doi cai pe spinarea cărora s-au aşezat covoare de perete înflorate. Se dau de pomană în pragul uşii: perni, plapumi, pături. Ioan ţipă iar la fel de fals. Cortegiul se pune în miscare. Primul din acest şir de oameni care o conduc pe Frida la groapă este bătrânul care îi poartă crucea. De cruce atârnă un şervet albastru şi un colac uriaş de două kilograme. Urmează purtătorii prapurilor, a sfeşnicelor, năsăliei şi al pomului împodobit cu dulciuri si beteală. Colacii dansează în vârful prapurilor în funcţie de ritmul deplasării. Convoiul face douăzecişipatru de opriri unde se citeşte din Evanghelie, iar o rudă a moartei împarte ,,punţile”, materiale din pânză care ajută sufletul moartei să treacă de locurile grele de dincolo. O altă rudă a moartei împarte copiilor monede, un alt obicei din vechime.
Drumul către biserică este foarte obositor. Lumea se plictiseşte, iar cântările preoţilor devin tot mai apatice. După două ore chinuitoare prin praful satului ajungem în biserică unde rudele moartei împart batiste şi lumânări. Chelia lui Ioan sclipeşte deasupra mulţimii, iar tanti Saveta îmi şopteşte din nou:
-O să leşine. Ai să vezi !
Rudele şi prietenii îşi iau rămas bun de la Frida. Preotul satului spune în câteva cuvinte o predică despre decedată în care o laudă pentru omenia de care a dat dovadă şi pentru participarea la slujbele bisericii. Mă aştept să spună ceva de faptul că a murit nespovedită şi neîmpărtăşită, dar mă înşel. Părintele este un om corect şi nu aduce la cunoştinţa obştii aceste amănunte. Sicriul este scos din biserică, iar în faţa gropii preotul toarnă vin peste pânza care o acoperă pe Frida . Dascălii cântă ,,Veşnica pomenire”, iar Ioan strigă că vrea să sară în groapă alături de soţia lui. Rudele trag de el dar Ioan ţipă la fel de subţire şi la fel de fals că va sări. Oamenii îl privesc fără a da o prea mare importanţă lamentărilor sale. Sicriul este coborât şi oamenii încep să arunce monede şi bulgări de pământ. Din toate colţurile cimitirului se aude ,,Dumnezeu să o ierte ! . Clopotul bate neîncetat. Aud vocea Renatei care îşi strigă sora:
-Fridaaaa!
Lumea se dă la o parte şi lasă pe Renate să se apropie de groapă. Renate plânge şi parcă o lume întreagă înoată în lacrimile ei. Bulgării de pământ cad necontenit. Mă apropii de Renate, iar ea se aruncă în bratele mele. Lumea se retrage în amintiri relative. Rămânem noi doi şi tanti Saveta care spală faţa Renatei cu apă minerală.
La casa de pomenire, vreo trei sute de săteni sunt serviţi cu mâncare şi băutură. Asta este pomana care se face după înmormântare şi la care ia parte foarte multă lume. Renate a plătit firma de catering, dar a adus şi bautura pentru masa de pomenire. Ioan nu a făcut altceva decât să otrăvească atmosfera cu ţipete şi expresii patetice.
-Eu nu stau la pomenire, spune tanti Saveta. Mare păcat că nu a leşinat cheliosul. Vă aştept pe la mine după ce e gata pomenirea.
Îi mulţumim. Mai stăm căteva ore printre mese încărcate şi oameni care beau întru pomenirea unei femei despre care nu ştiu mai nimic. Preoţii mănâncă deoparte într-o sală specială. Acolo se duc mâncăruri selecte şi băuturi fine. Plecăm fără a mai vorbi cu soţul Fridei. Ne luăm rămas bun de la tanti Saveta. Îi promitem că vom mai trece pe la ea. Ne aduce sticle de ţuică, mere galbene şi seminţe coapte de bostan. O lăsăm cu ochii în lacrimi într-un sat în care fiecare bătaie de clopot poate însemna îngroparea unui suflet. Renate conduce atent. Buza de jos îi tremură nervos. Oprim la intrare în Suceava. Intrăm într-o pădurice de brad, iar Renate se aşază în genunchi şi plânge. O las un timp să se răcorească, apoi o ridic prefăcându-mă că nu i-am auzit disperarea. Păşim încet către o nouă lume. Mâinile noastre se caută. Izvorul durerii a secat.

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,7,63” – EDITURA EIKON

Departe de Troia

13989718_10208526314167633_427551039_n

Eduard DORNEANU
Departe de Troia
Editura Eikon

COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2016
ISBN: 978-606-711-466-9
NR. PAGINI: 126
FORMAT: 13×20

Azi e o zi bolnavă în care focurile nu ard. Am încercat de dimineaţă să aprind zeci de focuri dar nici unul nu s-a aprins, nici unul. Mâinile mele au îngheţat. E o toamnă aspră în care iubirea şi durerea sunt surori bune şi împart același iubit. Soarele e ascuns undeva sub o aripă de înger şi visează colinele verzi ale unui nou pământ, departe de lumea înecată în vanitate şi păcat. Îmbujorat de furie, îmbrăţişez catargul pe care flutură flamura ordinului sfânt. Sângele dimineţii e alb şi rece. Ca iubirea femeilor părăsite.

Cartea poate fi cumpărată de aici:

http://www.edituraeikon.ro/detalii-carte.php?idC=577

7,63(Linii albe)

cop 7,63

Soarele arde albul vopselei de pe şosea. Mi-e lene să înjur anotimpurile extreme aşa că stau rezemat de iarba pârjolită şi urmăresc pluta pironită a undiţei.
-Na, vrei, mă întreabă Mario întinzându-mi o sticlă verde, plină ochi?
-Votcă? O să murim pe malul apei dacă bem spirtoase pe căldura asta. Uite la el ce idei poate avea, frate!
Gino râde dar trage o duşcă din sticlă. Privirea i-a devenit strălucitoare. Curând va începe să cânte, il ştiu eu.
De dimineaţă stăm la pescuit iar eu am ‘,capturat” doar 4 patru cleni nu mai mari de o jumătate de palmă. În mod normal ar fi trebuit să îi arunc înapoi în apă dar nu am făcut asta dintr-o superstiţie pescărească învăţată în copilărie de la alţi pescari ghinionişti.
-Ar trebui o nadă ca lumea nu prostiile astea cu care am venit noi aici, se supără Mario. Poate dacă am lega celularul lui Gino de ceva am prinde şi balenele din Pacific.
-Invidios, mormăie Gino.
Gino are celular care costă o mie de euro dar conduce un Trabant. Glumele despre maşina lui se înmulţesc pe zi ce trece dar pe el îl lasă indiferent. E un prieten de calitate iar maşina lui este foarte bine întreţinută chiar dacă e veche.
La o suta de metri de noi s-a oprit un camion uriaş. Am binoclu. Îl pun repede la ochi şi mă uit la camionul parcat lângă râu: sunt doi bărbaţi în cabină care ne urmăresc cu atenţie.
-Ăştia au venit cu camionul la pescuit? Mare manelism mai e în ţara asta, se miră Gino.
-Dacă nu au Trabant de lux ca tine vin şi ei cu ce pot, îl sâcâie Mario.
-Cu camionul? Poate braconeză sau fac contrabandă cu ceva.
-Contrabandă cu ce?
-Habar nu am.
Mario propune să mergem până la camion dar am o presimţire sumbră şi mă opun ideii lui. Gino râde şi îmi arată cei patru peşti.
-Hai să vedem ce e cu ei. Nu îţi fură nimeni prada, garantez eu pentru asta.
-Dar ce eşti paznic pe aici? Lasă oamenii în pace! Să îi ia naiba cu camionul lor cu tot.
Şi totuşi mergem către camion. Şoferul şi celălalt bărbat s-au dat jos din cabină. Au în mâini bâte de bassebal şi vin direct către noi.
-Ţi-am spus eu că ăştia fac contrabandă, se amuză Mario. Precis e plin de ţigări netimbrate şi minore virgine în camion.
-Poate minore netimbrate şi ţigări virgine, răspunde Gino.
-Minore netimbrate, like that!
Şoferul ne înjură de mame, sfinţi şi biserici. E gras şi îi lipsesc aproape toţi dinţii. Prietenul lui este tot gras şi tuns zero. Ne somează să plecăm şi asta mă înveseleşte instantaneu. Şoferul încearcă să mă lovească cu bâta dar mişcările lui sunt greoaie. Îi imobilizăm imediat şi îi legăm de doi pini, pe mal.
-Să nu plecaţi cu pinii în spinare pentru că e ilegal să defrişati cu cârca, le spun stârnind hazul peturilor aruncate la întâmplare de oamenii care nu respectă minimele reguli de socializare.
-Hai să deschidem camionul, spune Mario. Să vedem de ce au sărit la bătaie.
-E ilegal, dă-i naibii. Lasă-le lor minorele netimbrate, mă supăr dintr-o dată.
Gino deschide uşa din spate a camionului. Sute de câini sar din el şi se pierd în pădurea de pini. Mario bea ce a mai rămas din sticla de votcă. Tăcerea devine apăsătoare.
-Ce faceaţi cu câinii, întreb pe cei doi?
-Nu erau câinii noştri, răspunde şoferul.
-Dar ai cui?
-Erau comunitari, dă-ne drumul.
Îi dezlegăm şi îi lăsăm să plece. Gino se supără pentru că totul s-a redus la câteva înjurături şi la o bătaie în care nu prea am avut rivali.
-Măcar dacă aveau ţigări minore de contrabandă, şoptesc gândindu-mă la sutele de câini care alergă acum prin pădure.
-Da’ cum naiba sunt alea, se supără Gino?
-Eh, nici eu nu am văzut niciodată. Doar elitele lumii au aşa ceva.
-Da’ minorele netimbrate cum sunt?
-Păi cum să fie? Scumpe. . .
Soarele arde braţele de metal ale podului. Nu îmi plac anotimpurile extreme. Cu timpul voi pescui din ce în ce mai puţin.

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,7,63”- EDITURA EIKON

7,63(Mirela)

cop 7,63

Am cerut două cuburi de gheaţă dar am primit doar unul. Mirela vorbeşte nonstop în camera vecină. Este incredibil debitul ei verbal. Ascult liniştit cu ochii la meciul Germania-Italia care se desfăşoară în reluare pe plasma uriasă a Mirelei. ,,Neamţul” Gomez ratează o ocazie la poarta lui Bufon.
-Dragule , ştii că Liviu a cumpărat bilete pentru Corfu numai ca să fim împreună cu ordinara de Sanda şi cel de-al treilea soţ al ei?
Liviu este soţul Mirelei, ,,ordinara de Sanda” nu am idee cine poate fi. Aş fi dorit două cuburi de gheaţă. Nu cer încă un cub ca să nu par nesimţit dar nici nu mai beau băutura din pahar.” Italianul” Balotelli a înscris şi peluza cu fanii italieni se bucură extraordinar de zgomotos.
-Liviu a spus că e frumos în perioada asta a anului şi e bine să mergem împreună cu Sanda şi moşul ei de şaptezeci de ani. Eu nu am spus nimic pentru că nu am vrut ceartă dar îmi este clar că mă crede o idioată oarbă.
E cald în dormitorul Mirelei. Pe pereţi e plin de nuduri de femei purtând semnătura unor pictori de care nu am auzit niciodată. Remarc faptul că femeile din tablouri nu au păr, o fi o viziune modernă sau poate tablourile fac parte dintr-o colecţie de artă având o anumită temă. Nu întreb. Sunt frumoase şi femeile tunse chilug.
Mirela intră ca o vijelie.
-Ţi-ai turnat singur Martini? Serveşte-te că vin şi eu imediat. Simte-te ca acasă!
Îmi vine să mă ridic şi să plec. Balotelii marchează iarăşi apoi se dezbracă de tricou. Aseară nu am observat că avea lipit pe spate un imens bandaj albastru. E 2-0. Beau până la urmă paharul de Martini şi mă uit mai atent la femeile goale din tablouri.
-O să cheltuim enorm şi nu o să ne distrăm deloc. Liviu şi-a făcut vasectomie iar eu vreau măcar doi copii. Este o situaţie cumplită. Nu ştiu cum voi ieşi din asemenea impas.
Femeile din tablouri păzesc un dormitor în care seara dorm un bărbat care şi-a făcut vasectomie şi o femeie care vorbeşte îngrozitor de mult. Mă simt ca un intrus intrat într-o lume plictisită de viaţă. Ce l-o fi făcut pe Liviu să îşi facă o vasectomie nu ştiu şi nici nu vreau să aflu.
-Am schimbat şi maşina. Cum să circuli cu o maşină care are doi ani, ce eu sunt o ţărancă care adună balegi ca să conduc un hârb? Sandra are şi ea o maşină nouă dar a mea este performantă. Ştiu eu ce să aleg , nu ca ordinara.
Mă întind pe pat cu ochii la tavanul de culoarea roz. Nemţii atacă disperaţi încercând să egaleze un scor la care nu se aştepta nimeni înainte de începerea meciului. Mirela vine lângă mine şi se dezbracă imediat. Nu o întreb nimic. Cred că dacă ar începe să vorbească aş simţi nevoia imperioasă de a mă arunca pe fereastra deschisă. Femeile din tablouri îmi fac cu ochiul iar eu navighez cu Mirela în apele tulburi ale unei false iubiri.
Germania înscrie din penalti în ultimul minut de joc dar este mult prea târziu. Mirela tace şi mă mângăie neîncetat. Insula Corfu este foarte departe. . .

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,7,63” – EDITURA EIKON