Peste Post

Zăpada s-a topit. Doar pe culmile Munților Stânișoarei se mai pot zări petice albe de omăt. Cărările care duc către Pădurea Prisos și Păiseni pot fi din nou folosite.
Mama îmi spune să scriu un pomelnic. Îl va duce sâmbătă la biserică și îl va da preotului. Este ceea ce în Bucovina se numește ,, pomelnic peste post”. Numele celor plecați la Domnul sunt pomenite de către preotul satului pe tot timpul postului.
-Să nu uiți să pui în listă și pe Aglaia, spune mama. Și pe Tănase. Sunt nașii mei de cununie.
-Nu uit, răspund zâmbind.
-Și pe bunica mea, pe Natalia să o pui în listă. Să nu cumva să uiți, Eduard.
– Nu uit, cum să uit . . .
Adaug și pe prietenii mei Sasha și Marko. După cum am mai spus, ei au căzut în timpul luptelor civile din fosta Iugoslavie.
-Să nu uiți pe nimeni, insistă mama.
Zâmbesc și scriu cu litere mari pe hârtia cu pătrățele: ,,PESTE POST”.
Zăpada s-a topit. Animalele de pradă s-au îndepărtat de Mălini. Domnul mângâie crengile pomilor tineri și binecuvântează ogoarele. E primăvară, prieteni. Din nou. . .

Eduard Dorneanu