Munca este cea mai frumoasă rugăciune. Am pus fasolele pitice în saci , apoi le-am ,,bătut” cu un par. A durat ore până când am terminat de dejdiocat păstăile uscate ale fasolelor. Mama mi-a povestit întâmplări de demult, iar pisica Leto s-a jucat cu firele de iarbă până când a obosit și a adormit pe băncuță. Am stat la umbra mălinului Ingrid, așa că timpul a trecut în liniștea și bucuria unei zile binecuvântate.

Între timp, soarele pleacă înspre departe , dincolo de Plai Bătrân. Acum vreo trei decenii, un călugăr bătrân pe care l-am întâlnit undeva prin Serbia m-a întrebat:

-Știi vreo rugăciune mai deosebită? Una cu adevărat specială.

-Nu știu, am răspuns oarecum trist. Nici nu prea merg la biserică. Știu să muncesc, să iubesc și să visez la o lume mai bună.

-Munca , iubirea, visul. Asta e cea mai frumoasă rugăciune. Ești binecuvântat, Eduard.

Privesc înspre Soare -Apune. Acolo, în Lumina Celui Veșnic Viu e și călugărul sârb. Și prietenii mei din tinerețe. Și toți cei care au trecut prin viață cu sufletul întreg . . .