ÎNĂLȚARE
După moartea ioanei
Am mutat dintr-un vis în altul
Patruzeci de fluturi patruzeci de căni
și patruzeci de păpădii
vrăjite
singurătatea
a aruncat în ferestre cu pietre negre
nu m-am ferit
cioburile de sticlă murdară
au trecut prin pielea mea
și s-au oprit la două poeme de inimă
gata să intre cu vârfurile ascuțite
în amintirile și visele mele
am stat un timp cu fruntea acoperită
cu frunze moarte și scame de nori
ioana din mintea mea refuza căldura
pietrei de mormânt
I-am auzit țipetele
și am știut că demonii îi rup hainele de drum
și carnea împietrită pe oasele tinere
ca o scoarță palidă
nenăscătoare de flori primăvăratice
ascunsă mângâierii
de tot
spuneam că am stat un timp
cu fruntea acoperită
credeam că așa mă voi putea ascunde de țipetele
ioanei
greșeam
cuvintele ei m-au găsit sub cearșafurile din
frunze moarte și scame de nori
Eduard striga ea
Să nu crezi că numele scris pe crucea
Din cimitirul fălticenean e numele meu
E altă ioană să știi
Slava domnului e plin de ioane adormite
Eu sunt la fel de vie ca un bob de strugure
Păstrat în chivotul mărturiei
Am plecat pentru a fi împreună cu un altfel de bărbat
Unul care atunci când îmi apropii brațele de el
Înflorește și înverzește împreună cu pomii tăi
De pe hat
Unul care atunci când plouă se ascunde între sânii
mei
Ca un șarpe
și curge fără frică
pe buzele și pleoapele mele
iar dragostea noastră e fără de cicatrice
să știi
după moartea ioanei am știut
că dragostea adevărată e o floare de șanț
nu m-am resemnat nici după ce patruzeci de
furtuni
ne-au ascuns scrisorile din tinerețe
și au ars la lumină de fulger otrăvit
hainele de sărbătoare rămase neîmbrăcate
da toate acestea le știu
și chiar acum la patruzeci de ceruri de trupul
ioanei
aud cum pașii morgothiei strigă către mine
adevărat adevărat că nu a înviat
adevărat strig și eu
adevărat să fie
dar adevărul vostru e scris pe cioburi de sticlă
și se oprește la două poeme de inima mea
pe când dragostea adevărată
ehei dragostea
e floare de șanț și bob de strugure
păstrat în chivotul mărturisirii
iar eu pot muta dintr-un vis în altul
patruzeci de fluturi
patruzeci de mângâieri
și o singură ioană
dragostea mea
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,POETICA”
Eduard Dorneanu s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968.Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
OPERA: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011), 7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol III (2018), Mălini, vol IV (2020) poezii: Gothic (2011), Frăţia trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Sacra Erotica (2015), Sublimare (2017), Poetica (2021), ,,Amprentele iubirii” (2022) antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).
REFERINŢE CRITICE (selectiv): Radu Voinescu, Kopi Kyçyku,Carmen Ardelean, Adrian Lesenciuc,Iolanda Malamen, Valeria Manta Tăicuțu, Ruxandra Anton, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Adi Secară, Stelian Țurlea.
Premii/Nominalizări
Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România și Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul ,,POETICA”
Premiul ,,Mihail Sebastian” acordat de revista brăileană ,,Poem Caffe’ pentru volumul ,,POETICA”.
Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului”-2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volumul ,,POETICA”
Nominalizat pentru ,,personalitatea anului’’ (secțiunea ,,Literatură’’) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’’-2015.
