Ninge la Mălini. Florile de gheață ale geamurilor ascund primăvărelele,apoi conturează desene misterioase și reci. Aprind focul în sobele de teracotă. Ninge. Iarna își strigă numele de alint. Numele rostit cu ochii închiși. Toate numele . . .
Toamnă la Mălini. Așez câteva mere ionatane pe coama cerdacului, lângă lădița cu lemne de foc. Sunt mere culese de pe jos, dar sunt nespus de frumoase.
-Mere roșii, mere dulci-acrișoare, mere brumate, mere sărutate de brazda ogorului părintesc, spun încet.
O să le coc pe plită, la noapte, la vremea când Vântul de Miazăzi va bate la ferestre. Până atunci, voi aduna frunzele de tei de pe șanț, voi despica buturugi câlțoase și voi îndrepta haturile, în locurile unde plugul tractorului, le-a tăiat strâmb.
Toamnă la Mălini. În cel mai frumos loc din Univers. Acasă . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-18 Noiembrie
A nins în Munții cei Mari și peste Trecătorile care unesc Bucovina de Ardeal. E frig și norii acoperă cuvintele care altădată încălzeau inimi și vise. Aduc în casă Micul Cactus și pe Matilda ( micuța avocado). Iarna este un dușman teribil. E greu de luptat împotriva anotimpurilor ostile. Foarte greu. . .
Cocoșul Suleyman cântă prelung, apoi pleacă în poiată și lasă ecoul să îi poarte cântecul mirat către departe. Noaptea vine mai repede ca altădată. iar Octombrie pleacă în albastru . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-31 Octombrie/2020
Plouă. Neliniștea devine curgătoare. Lacrimile zilei de azi se ascund și lasă loc uimirii și ecoului. Plouă. Cărările care duc înspre labirint se unesc și devin o ființă luminoasă care caută rug neatins de mâna omului. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-30 Octombrie/2020
Am cules câteva gutui. Deși sunt cam pătate, le voi folosi pentru a prepara gem, poate și compot. Sunt nevoit să mă sui pe un taburet, unele gutui sunt destul de sus.
Pe șușea se oprește un copil de școală primară. E ,,călare” pe o bicicletă mică, iar de coarnele acesteia e agățată o pungă mare, albă. Cred că vine de la cumpărături. Prichindelul poartă mască și asta îl incomodează în mod vădit, Spune:
-Bună ziua! Îmi dați și mie o pară?
-Nu sunt pere, răspund vesel. Sunt gutui.
-Gutui?
-Da,da,. Sunt bune și gutuile.
Îi întind câteva fructe peste gard. Copilul le ia și le pune în pungă. Cred că se bucură, dar nu pot să îmi dau seama deoarece poartă mască. În zilele noastre, zâmbetele se ascund sub măști, iar gardurile s-au înălțat până mai sus de suflete, aproape de locul unde ecoul se contopește cu zborul.
-Mulțumesc, spune copilul. La revedere!
-La revedere!
Puștiul pleacă. După vreo doi metri se oprește și scoate o gutuie. Dă jos masca și miroase coaja fructului galben. Acum îi văd zâmbetul, bucuria. Pune gutuia înapoi în sacoșă, iar masca îi acoperă iarăși o parte din față. Îmi face semn cu mâna. Îi răspund.
-La revedere. strigă puștiul….
-La revedere!
Privesc pe șușea. Puștiul pedalează înspre satul Suha. De după colț apare un faeton încărcat cu popușoi. Cobor de pe taburet și duc gutuile în cerdac. Va trebui să le tai coaja, apoi să le dau miezul pe răzătoare. E mult de muncă. E bine. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-16 Octombrie/2020
Aș fi vrut să dau foc vegetației uscate adunate pe ogor, dar Vântul de Miazănoapte poartă către albastru șoapte mutilate și bucăți de suflet. Nu e timpul potrivit. Nu e ziua potrivită.
Înțep cu furca un măr ionatan pe jumătate putrezit. Vântul aleargă în jurul meu. Gata să aprindă un altfel de foc. Și o altă lumină . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-21 Septembrie/2020
Zece berze se rotesc pe albastrul ultimei zile a lui August. Privesc ritualul înaripat și știu că acesta este ultimul semn viu al Verii.
Apar și cele două berze care au cuib pe un stâlp din Ulița Poștei. Întâi se rotesc deasupra casei mele, apoi deasupra livezii și în final se alătură grupului. Ritualul înaripat continuă preț de o lacrimă, apoi berzele pleacă înspre Miazăzi. Vor ajunge în Țara Pufarinelor ori poate în Țara Corăbiilor de Turtă Dulce, cine știe. . .
Mă așez pe hat . Vântul de noapte răcorește iarba de umbră. Vara trece printre pomișori, apoi pleacă și ea. Tot către Miazăzi. În Albastrul Veșniciei . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-31 August/2020
Apa de ploaie din butoiul de plastic e caldă, aproape fierbinte. În ea înoată disperat un gândac mare, negru cu cornițe mișcătoare. Îl las să se suie pe palma mea stângă și îl privesc cum îmi explorează linia vieții. Îi spun încet:
-Buburuză-ruză , acolo unde nu știu cum, acolo va fi nu știu ce…Hmm, stai că asta se cântă buburuzelor. La gândaci o fi altfel…
Îl las pe piatra de lângă fântâna cu roată de lemn. În liniștea nopții se aude cum clămpănesc berzele. Mă întorc în cerdac , pe băncuța de lemn. Voi dejdioca păstăi de fasole noi. Și voi fluiera încet un cântec învățat în tinerețe. Încet. Încet . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-13 August/2020
Drumuri de noapte. M-am plimbat pe malurile apei Moldovei. Am ascultat șoaptele nopții și mi-am răcorit fruntea cu apa curată venită tocmai de la Obcina Feredeu , din apropierea vârfului Lucina. În copilărie , tata mă aducea aici, uneori. Eram copil de grădiniță, iar tata încă nu se îmbolnăvise rău de tot. Țin minte că într-o zi, mi-a arătat cum să fac rățuște pe oglinda apei. A ales pietre rotunde și m-a învățat acel joc voios al copilăriei. După un timp m-a întrebat:
-De unde crezi că vine apa asta, Eduard?
-Din inima unui înger copil, am răspuns.
Tata nu a râs de mine. Mi-a povestit cum străbate răul Moldova satele bucovinene, cum curge apoi până aproape de Roman unde se îmbrățișează cu Siretul. Evident, acasă am ajuns rupți de foame, iar mama, îmi amintesc de parcă a fost ieri, copsese pâine din făină de grâu nou, iar în bucătăria de vară mirosea și a borș de fasole. Am început să mănânc repede, de parcă trebuia să ajung și în alt loc în acea zi. Mama a râs și l-a întrebat pe tata:
-Măcar i-ai spus povestea Moldovei? Că pește nu ați prins, probabil că ați stat la povești ca de obicei.
-I-am spus , a zis tata. Ia spune, Eduard, de unde vine apa Moldovei.
-Din inima unui înger copil, am răspuns.
Părinții mei au tăcut pentru o clipă. Am auzit răsul Vântului de Miazănoapte , apoi îngerul de pază a închis poarta dinspre drum. M-am ridicat de la masă vesel și sătul. Eram un copil care știa unde se nasc apele sacre ale Bucovinei. Un copil fericit. . .
Drumuri de noapte. Fără de singurătate . În Lumina stelelor și sub curgerea sfântă a nopților de vară. În cel mai frumos loc din Univers. Acasă, la Mălini . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-12 August/2020
Firele de iarbă încep să ruginească. E semn că toamna a întins cărări vii înspre Mălini. Vântul de Miazăzi aduce nori încercănați și șoapte mutilate. Cuvintele de chemare se nasc în apropierea albastrului și încearcă apoi cu disperare să se contureze în sufletele celor rătăciți . Încep să cosesc în apropierea vișinilor Marko și Sasha. Se aude tunet puternic , undeva înspre Plai Bătrân. Nu mă opresc din cosit. Toamna a întins deja cărări vii înspre Mălini. Curând, Vara se va topi sub privirea Domnului . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-10 August/2020
