S-au întors berzele. Sute de aripi au luminat albastrul Bucovinei. Pe mine m-au găsit în livadă. Încarc pământ în tărăboanță, iar mama e undeva lângă un strat de usturoi.

Mai multe berze coboară lângă noi. Părem parte dintr-o scenă suprarealistă: oameni , păsări, pomi și o tărăboanță veche. Berzele stau cu noi câteva minute, apoi se ridică în zbor liniștit. Căteva dintre ele pleacă înspre cuiburile din sat, altele se îndreaptă spre Munții cei Mari ai Stânișoarei, iar cele mai multe zboară către Miazăzi.

-E frumos, spun încet. Nu e așa, mamă?

-Da, spune mama. Doar că mie îmi vine să plâng.

Termin de încărcat tărăboanța. Am mult de muncă, tare mult.

-E frumos, spun din nou. Tare frumos. . .

Eduard Dorneanu

Mălini-5 Aprilie/2021