Am privit cerul până când Cevdet, micul cocoș, a început cântările de dimineață. O mulțime de stele s-au risipit în lumină, apoi au căzut în zbor magic și au devenit șoapte sau vise pe care doar sufletele curate le pot desluși. Nu am încercat să le număr. Nu am strigat către înalt. Am mulțumit Celui Veșnic Viu pentru bucuria aceasta. Viața e frumoasă, prieteni. Viața fără de patimă, fără de zbucium inutil. Fără de tristețe . . .