Mălini-17 Mai/2019

Primăvara a ridicat iarba de pe haturi și a îmbrăcat frații pomi în verde tânăr. Așez pe coama cerdacului o frunză de vișin, una de mălin, una de cireș și una de măr. Închid ochii și rostesc o rugăciune simplă, copilărească. Deschid ochii și nu mai văd cele patru frunze.
-Nu mai sunt aici, frate om, spune Îngerul de Pază.
-Știu, frate Înger, răspund încet, emoționat.
-Au ajuns în cerdacul altor oameni, din alte timpuri, aflați la un cer de tine. Și de acolo vor pleca mai departe, până când vor ajunge în fața Celui Veșnic Viu, iar Domnul va îndeplini o dorință celui mai smerit dintre toți și va scrie cu litere de Lumină, Cuvântul adorat de o inimă curată. Care Cuvânt să fie frate om? Cui să dăruiască Domnul , Lumină și nemurire?
-Mălini.
-Așa, vrei tu?
-Doar, așa.
Îngerul de Pază îmi pune mâinile pe ochi, apoi întreabă încet:
-Vezi?, Frate Om.
-Văd, spun uimit și vesel.
Cerul s-a împodobit cu un nou Cuvânt de Lumină. Un Cuvânt cum numai sufletul de bucovinean poate iubi. Mălini . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-17 Mai/2019