suntem în mijlocul rugului
mistuirea noastră dezleagă crucea din beţia apelor
am nevoie de visele voastre spune domnul
ştiu că arată asemeni unor artefacte diabolice
dar din ele pot construi milioane de alvin york
părul ioanei arde mocnit
doamne strig eu sufocat de aburul negru al slavei
mi-ai spus mereu că moartea este o aproximare grosieră
am presupus că înainte de rug
trebuie să ascund un înger în stare de zeghe
undeva în labirintul celor mai convulsive amintiri
şi abia apoi să primesc în măruntaiele mele cenuşa iubitei
da eduard ai dreptate
tu stai în mijlocul rugului şi argumentezi frivolitatea unui concept flexibil
nici nu ai observat că părul ioanei se mistuie sub flacăra blestemului
tu ascunzi îngeri sub aripile păsărilor de verde
doar ştii că am nevoie de visele voastre
ca să poţi construi
da paladinule da.
EDUARD DORNEANU
DIN VOLUMUL ,,SACRA EROTICA” – EDITURA TRACUS ARTE
dragostea ta este o sfidare în sens biblic
iar inima mea pare epava avionului micului prinţ
vezi printre norii căprui pături şi haine aruncate
aliaţi vremelnici gata să deschidă foc automat
la orice gest tandru al nopţii
nu înţeleg
eşti afluentul principal al sângelui meu
iubirea noastră se sprijină pe furia mesianică a timpului
strategiile puse la cale în perioada în care ne strigam pe nume
se împiedică acum de pronume personale bolnave de platfus
merde alors
vârful de formă al toleranţei a fost depăşit
comunicarea ultrasecretizată cu noi înşine devine o miză secundară
respirăm pe rând cu voluptate
calibrarea nefericirii este importantă
ştiu
mutilarea visului este forma intelectuală a insultei
convoaiele funerare fac popas pe esplanada murdară de nesomn
histrionic vântul
şi el.
credinţa în absolut nu are clauză de reziliere
nu se pot partaja nestatornicia frigiditatea
maleficul
întunericul scuipă sânge iar cerberii se împerechează
frazele neterminate din timpul preludiului
înlocuiesc ritualul de iniţiere
cei rămaşi în tranşee
printre statui înfometate şi evanghelişti drogaţi
au de ales între temniţa din chinon
şi bordelurile din cimitirele lui bafomet
pescarii de umbre se retrag dincolo de jaffa
lumina arde
împreună cu trupul ultimului templier.
cu mâinile îngheţate
ioana caută trasoarele unsuroase
ad majorem dei gloriam
privim dincolo de nelinişte prin cadrul ferestrelor sparte
picioarele noastre au găuri albastre prin care curg blestemele
uimirea este o prelungire artificială a scârbei
iar tăcerea disciplinată
ne încolonează păcatele
într-un convoi pregătit să coboare
în slava sisifică
ioana înghite inelele de logodnă
sângele se primeneşte cu argint şi întrebări grosiere
rănile minciunii sunt pansate cu etichete de firmă
cartoane de bere şi licenţe hipnotice
sfinţii ne jefuiesc iubirea rămasă fără apărare
morgothia strânge cioburile însângerate ale tinereţii
ad majorem dei gloriam
aeternum.
EDUARD DORNEANU
DIN VOLUMUL ,,SACRA EROTICA” – EDITURA TRACUS ARTE
soţul ioanei a cumpărat bilete la matineu
refuz să îi însoţesc
rulează ,,olympus has fallen”
ioana va trimite bezele lui morgan freeman
virgil îi va păzi genunchii de mângâierile celor din jur
clar
nu mă prinde genul acesta de urban style
prefer să dau pe gât o bere aspră
însoţit de o femeie care poate să piardă totul
pentru o doză de acum
intru în barul unui tip care se laudă
că a fost violat de sfânta mucenică neonila
clienţii trag din narghilea şi aruncă resturi de mâncare
unui saint-bernard proaspăt castrat
întreb barmanul
ai putea să îmi rezervi două locuri
la o masă unde nimeni nu povesteşte
filmele care au ratat oscarul
meciurile ce s-au finalizat cu autogoluri antologice
sau
despre cancanurile din oraş
nu aştept răspuns
înec telefonul celular în halba de bere neagră
saint-bernardul îmi linge sângele de pe pantofi
binecuvântez în gând cinefilii şi sfintele care s-au iubit
prin motelurile infecte ale patriei
primesc ca premiu de fidelitate numărul de telefon
al unei basarabence gata să recite poeme postmoderniste
în spagat
mângâi câinele
toată lumea se hrăneşte cu resturi
e bine.
boddah joacă zaruri cu ibn rushd
oasele punctate dansează extatic
supranaturalul oriental este licoarea
care îi duce pe cei doi
în lumea chakrei a şaptea
mâna stângă scrie blasfemii în ugaritică
petele de lumină murdăresc hexagonul mistic
iar avangarda ascetică se închină idolilor înfieraţi
sunt nativ în neoplatonism
explorez mundanul contemplativ
port în raniţă tradiţia patristică
a baladelor păgâne
boddah e o parte a geometriei proiective
zarurile sar peste rugul marelui guru
da
strigă martorii sugrumaţi de ierburile primăverii târzii
continui să scriu
fără teamă.
Eduard Dorneanu
DIN VOLUMUL ,,SACRA EROTICA” – EDITURA TRACUS ARTE
locuim în tranşee de sticlă
visele se opresc undeva
la noi ajung doar refrenele melodiilor goth
efectul antipsihotic durează puţin
diateza forează în căutarea culorii
nu eşti lângă mine
cauţi particula lui satan în cadavrele
învelite în sârmă ghimpată
nu îmi pot ascunde îndoiala
iubirea
(ce efect secundar)
adună mesajele scrise sub ploaia fierbinte
şi le seamănă
eres lângă eres
în tranşee de sticlă
nu eşti lângă mine
azi nu.
EDUARD DORNEANU
DIN VOLUMUL ,,SACRA EROTICA” – EDITURA TRACUS ARTE
volumul e la maximum pentru ritmul bocancilor mei
lidia stă pe spate
respiră muzică psaltică
supradoza o trimite în lumea punctelor mov
printre sfinţi chelioşi cu piercinguri aurii
şi animale de marmură care levitează
umplu cada cu sentimente amărui
lidia mă roagă să îi tranzacţionez singurătatea
cu virginitatea închipuită a idealului prozaic
licitaţia are loc cu verbele la vedere
atât la nordul cât şi la dreapta
uitării.
EDUARD DORNEANU
Din volumul ,,SACRA EROTICA” – EDITURA TRACUS ARTE