Mălini-7 Ianuarie/2019

A nins. Țolul de cordele din cerdac e acoperit de o pânză albă, pufoasă și de urme de pisică neastâmpărată. Privesc geamurile și mă întreb dacă florile de gheață au și ele nume.
-Au nume, frate om, spune Îngerul de Pază. Doar că numele lor sunt nume de gheață. Nu pot fi rostite oricând, oricum.
-Știam eu, frate Înger. Știam…
Buzele Îngerului se apropie de urechea mea. Îmi șoptește un nume, apoi altul.Numele florilor de gheață sunt tulburător de frumoase. Le rostesc încet. Par a fi parte dintr-un poem de dragoste sau dintr-un strigăt de bucurie.
-Ai dreptate, spune, Îngerul de Pază. Florile de gheață sunt fragmente de poem.
Mă așez pe băncuța de lemn. Ascult ecoul poemelor-flori, iar inima mea se bucură. Tare, tare, tare . . .
 
Eduard Dorneanu
Mălini-7 Ianuarie/2019