Literatură

CU RĂDĂCINILE ÎN IAD

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Toamna este anotimpul confesiunilor și al hainelor pătate cu oțet balsamic

Ioana caută sub frunze o urmă dinamică de sânge
Anotimpul ăsta schimonosește conștiințe spune ea
uite
diavolul împarte suplimente nutritive tuturor personajelor secundare
nu știu ce poate însemna asta
oamenii vor o moarte liber consimțită sub tăișul parfumat al stereotipiilor
visele nu pot trece bariera vocilor și principiilor corporatiste
iar amintirile sunt în plin mutism akinetic

căutarea este debutul tardiv al unui sindrom ce-o poate duce pe ioana
într-o revelație mistică
buzele îi sunt crestate de tăieturi asimetrice
șoaptele ei seamănă cu o mărturisire după tipicul druid
ascultă spune ea
cât rafinament atemporal este în bătaile inimii
îți spuneam că anotimpul ăsta schimonosește conștiințe
să știi că nu este o diversiune sau o concluzie eronată
e unul dintre argumentele care duc la disonanța colectivă a rugăciunilor
nu știu ioana raspund eu gata să ascund sub palme sâni de femeie
și nuci
toamna este anotimpul confesiunilor și al hainelor pătate cu oțet balsamic
nu pot căuta urme de sânge sub frunzele unor pomi cu rădăcinile în iad
crede-mă că nu

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

MERE DE PE JOS

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Ioana caută un spațiu liber dincolo de structurile artificiale impuse de noaptea urbană

E obosită îi simt tremurul

Auzi eduard spune ea

Nu crezi că ar fi fain să cumpărăm ape de lumină

Astă vară am văzut pe cineva care vindea pești clovn

Candelabre concreționare și ape de lumină

Toate astea costau șaișpe’ eurocenți

Eu eram gata să explorez plaja trei papuci

Dar un vânător nocturn mi-a strecurat sub sutienul victorian

Smocuri de iarba știucii

Avea degete cu vârful bombat și mă feream să folosesc condiționalul optativ

știi

mă și vedeam dansând împreună cu tine în azbahan

fără blocaje prejudecative

cu egou-rile tăiate de sabia axis mundi

 

ioana este tunsă chilug

îi sărut scalpul cu gust de ciocolată amară

încerc să îi mângâi burta tatuată cu imaginea unui diavol monoparental

apoi șoptesc

ioana ascunde bara de chat deconectează-te de la mess

și hai să culegem mere de pe jos în livada mea din mălini

nu putem fi fericiți fără să învățăm regulile extremismului sentimental

hai să culegem mere ionatan de pe jos iubito

mere brumate strivite de câlcâiele îngerilor

 

ioana caută un spațiu liber dincolo de structurile artificiale impuse de noaptea urbană

și apoi o să dansăm goi în azbahan întreabă ioana gata de plecare

desigur fată frumoasă

vom fi singurii păcătoși fără cearcăne mirosind a măr ionatan

și domnul însuși se va ridica în picioare și va striga cu ochii închiși

nevrednic este darul meu

nu vă opriți prieteni

nu vă opriți

 

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Sunt sigur că gaspard monge nu a stat treizeci de zile în camera neagră

Speranțele îi  erau permanent în zona alfa

Așa s-a născut geometria descriptivă a nopții urbane

La început

analizele rudimentare ascundeau sălbăticia eufemismelor imaginea masajelor subacvatice

și zona comunicațională frecventată de cameleonii drogați cu vise mutilate

 

sub frecvența schuman

înainte de miezul nopții are loc transferul de indiferență

atacurile nonliniare distrug pânza de albastru

cu care îmi acopăr zilele de marți

 

scrâșnesc din dinți

domnul aruncă ochiul din triunghiul sacru

pe cearceaful viu al patului meu

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

NAȘTEREA ZILEI DE MIJLOC

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Ioana a născut o zi de joi în mijlocul camerei mele

afară e campanie electorală

cameleonii lipesc afișe pe care scrie ,,bellum omnium contra omnes’’

nimănui nu îi pasă dacă picioarele ioanei au rămas desfăcute ca într-un joc ambivalent

scala depresivă a înțepenit sub privirea aspră a femeii ciclop

umbrele noastre cer flagelare și sârmă ghimpată

 

ziua de joi e umedă și se târăște printre picioarele unei femei frumoase

e nevoie de lama lui occam pentru a îi șterge cearcănele

urmează atacul de panică spasmul orgasmic și cascada caldă

ziua de joi nu vorbește ea are un singur rost

acela de a se târâi printre picioarele unei femei frumoase

ca un șarpe peste care dumnezeu și-a așezat verbele nepersonale

și răcnetul facerii

 

mă opresc la jumătatea blasfemiei

pereții curg

țipetele sunt mere întregi și așteaptă mușcătura diavolului

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

CONFRUNTARE NECONVENȚIONALĂ

Ea urcă într-un autobuz care are destinația finală scrisă cu litere strâmbe

Îi e foame și ar vrea să mănânce plăcinte umplute cu brânză sărată

 

 

Aștept

Octombrie este prelungirea unei emoții nefirești

Mă tem că dacă aș privi cerul printre degetele fetei frumoase

Din autobuz

Aș vedea bucuria ludică a diavolului care lipește pe nori

Anvelope și cărbuni stinși din cinstitul lemn al sfintei cruci

 

Ea este singurul pasager din autobuz

Are mâinile înghețate iar poșeta ei miroase a plăcinte și a parfum cehesc

Scaunele goale din jur nu pot suporta apăsarea iubirii noastre

Ele caută un contraargument vulgar sau măcar un tratament inovator

Dar degeaba

Rădăcina dragostei mele este protejată de o mie șase sute unu ani

Cei din jurul nostru au putrezit pe câmpul de luptă mental

Fulgii de nea le-au acoperit numele

Iar iarba de umbră și-a înfipt verdele în ura lor cadaverică

 

Fata frumoasă privește pe fereastră

Nu poate vedea tuia verde din curtea mea nici cerdacul albastru al casei mele

șoferul întreabă unde cobori domniță

autobuzul ăsta merge până la capătul așteptării

mă tem să nu ne oprim chiar în epicentrul unei paradigme mutilate

zona mea de autoritate e relativă iar timpul a fost dintotdeauna androgin

 

din satul meu nu se văd stațiile de autobuz ale marilor orașe

și totuși pot auzi răspunsul fetei frumoase

cobor din mers undeva între uimire și albastru

voi curge flămândă flămândă flămândă

în brațele paladinului meu

 

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

MORFOLOGIA JOCULUI

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Îngerii din livada mea vopsesc cu sânge de muribund anhedonic

buturugile de brad

 

întinderea vocală nu are nicio însemnătate

muribunzii anhedonici sunt beneficiarii unei protecții divine

moartea lor este o axiomă și face parte dintr-un joc operativ

nimănui nu îi pasă de substantivele comune care sapă tunele

sub urmele împrăștiate pe iarbă

 

alerg de la o buturugă la alta

știu

mulți vor vedea în continua mea alergare

urme de monofizism și erezie disociativă

nu îmi pasă

livada mea primește binecuvântarea îngerilor însângerați

iar eu voi mângâia carne și mătase neagră în hamamul sultanei

cu nume blestemat

 

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

BANALITATE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Demonii despică firul epic în cicatrici impersonale

Multe multe

Structura de forță a poeziei este așezată pe abstract

Cei care locuiesc în casa lui vineri vor considera banală

Curgerea vibrația arderea pe o frecvență înaltă

 

explodează reacțiile umorale iar în lava lor

sunt aruncate fructele tăcerii

 

Asimetria avantajează explicațiile raționale

Lapidarea albastrului este necondiționată

O risipire în cruce a anotimpurilor

Nimic de oprit

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

EXTATIC

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Buzele mele sângerează

Sângele caută ospitalitate între noua casiopee și puna andină

Fără durerea mea capela charlottei de savoia ar rămâne nesființită

Ca o corabie împotmolită în carne putredă

 

Dopamina transformă nerăbdarea într-un instrument laic

sub sânii ioanei diavolul hirotonește centauri

apoi își spală copitele cu laptele ei

 

 

domnul nu adună urmele purpurii desprinse din mine

nu există milă sau legături de consangvinitate

sângele caută ospitalitate între noua casiopee și puna andină

convulsiile răscolesc pântecul fierbinte al ioanei

intru pe poarta umedă a cărnii

sălbatic aspru

extatic

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

SINASTRIE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Cuvintele au obosit ziua de miercuri

E mult gri multă așteptare

Nu intuiesc frecvența emoțională a ioanei

Deși îi cunosc rădăcinile psihopatologice  replicile suicidale

Combustia onirică

și ele spălate cu otrava apatiei

acum

 

zodia ioanei este ocultată

planetele sunt reconfigurate după visele majorității culpabile

lipsește pluralitatea orgasmică

vulcanul de carne devine noul cimitir al pronumelui de politețe

penetrarea este oprită de cruciile vii

martori îmbrăcați provocator de consumatorii abstracți

ai vieților noastre

 

treefiddy

cam atât costă neliniștea la mijlocul săptămânii

tristețea balanței (zodia mea ) devine contagioasă

încerc să storc felii de măr degerat deasupra unor discuri de vinil

cuvintele au obosit ziua de miercuri

e puțin albastru multă așteptare

ascult șoaptele ioanei și simt cum trec dintr-un labirint cianotic în unul de carne

strâns între șoldurile paradisului blond

până la împietrire

 

dincolo de pleoapele noastre începe să ningă

ioana plânge

mulțumesc fată frumoasă spun eu

mulțumesc

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon