AUTARHIC
Ia uite
șesarul lui besiktas a înscris în poarta celor de la karabukspor
Dacă aș fi fumător mi-aș stinge țigara de genunchi
E minutul nouăzeci și cinci al partidei
Ce baftă am putut să am
Ioana își șterge tălpile cu mătasea neagră
A cămășii mele
De unde sunt ăștia întreabă ea
După nume par a fi greci ciprioți
Sau poate histrioni
Nu vreau să îți spun îi răspund
Poemul ăsta trebuie să fie lung
știi tu
ca o mână de femeie beată
care nu ajunge la zăvorul porții mele
dacă îți răspund acum
ar fi ca și cum aș recunoaște că dragoastea noastră
e un joc botezat cu praful sfintei minciuni
fără matrice de apărare
o comparație risipită în mii de umbre
închid televizorul
ioana desenează o samcă și o luntre
uite de aici va pleca o linie albastră
va trece prin mâna ta dreaptă
apoi va ocoli bordelul de pe strada autarhiei
se va înfige în mormântul celui care a scris legenda aurea
și va ieși înapoi în lumină
la picioarele lui charon
mă bucur îi spun
ludicul idolatriei
înlătură inhibițiile și mă pot așeza deasupra ta
într-o poziție dominantă
ca un stăpân absolut al gemetelor tale
cu palmele deschise pentru a primi aburul
care îți iese prin piele
obosit de îndemnul tău
nu te opri eduard
trimite-mi carnea în luneburg heath
doar ai spus că poemul trebuie să fie lung
cum altfel răspund trist
mătasea neagră a cămășii mele
s-a lipit de podeaua camerei de hotel
dacă vrei aș putea să te sărut cu ochii închiși
spune ioana
e trecut de minutul nouăzeci și cinci al partidei
ce baftă am putut să am
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon
