EPUIZARE DIVINĂ
iarba ei de umbră îmi răcoreşte apele
nuditatea ioanei este ţintă directă şi greşeală individuală
o asociere liberă între neverosimil şi epuizare divină
un fel de bătaie de inimă care duce la delir colectiv
sub privirea lacomă a şerpilor coborâţi de pe cruce
arunc ancora dincolo de imaginarul speculativ al amiezii
ioana îşi mişcă neîncetat focul albastru
în ţipăt orgasmic
eufemismele şi verbele prind rădăcini pe buze coapse
pleoape
iarba ei de umbră îmi răcoreşte apele
zâmbim
aşteptarea a şters argumentele biblice din memoria patului
focul albastru se mişcă neîncetat
răsucind ancora mea
sub învelişul de piele albă a iubirii.
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,SACRA EROTICA”-Editura Tracus Arte
May 13, 2021 @ 12:13 pm
Minunat!Poemele scrise de tine infrumuseteaza sufletele mutilate de trecerea timpului aspru peste ele. Felicitari!❤
May 13, 2021 @ 1:55 pm
Mulțumesc frumos, Aura . . .