SINASTRIE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Cuvintele au obosit ziua de miercuri

E mult gri multă așteptare

Nu intuiesc frecvența emoțională a ioanei

Deși îi cunosc rădăcinile psihopatologice  replicile suicidale

Combustia onirică

și ele spălate cu otrava apatiei

acum

 

zodia ioanei este ocultată

planetele sunt reconfigurate după visele majorității culpabile

lipsește pluralitatea orgasmică

vulcanul de carne devine noul cimitir al pronumelui de politețe

penetrarea este oprită de cruciile vii

martori îmbrăcați provocator de consumatorii abstracți

ai vieților noastre

 

treefiddy

cam atât costă neliniștea la mijlocul săptămânii

tristețea balanței (zodia mea ) devine contagioasă

încerc să storc felii de măr degerat deasupra unor discuri de vinil

cuvintele au obosit ziua de miercuri

e puțin albastru multă așteptare

ascult șoaptele ioanei și simt cum trec dintr-un labirint cianotic în unul de carne

strâns între șoldurile paradisului blond

până la împietrire

 

dincolo de pleoapele noastre începe să ningă

ioana plânge

mulțumesc fată frumoasă spun eu

mulțumesc

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon