Mălini

DISPENSĂ SENTIMENTALĂ

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

iza va ajunge poimâine la praga
Amintirile ei se vor topi la impactul cu trotuarele cehe
știu că va avea de ales între o promenadă alături de kefi teta și libuse
și o selfie făcută lângă turnul de pulbere

încă din prima zi va avea nevoie de un transfer de agresivitate
e simplu
îmbătrânirea inimii va începe printr-o dispensă sentimentală
nu este necesară tortura matinală sau aroma magică de zyklon b
ajung feliile de pâine ciclame înghițite cu privirea fixată pe operele decadente
ale lumii doctrinale

călătoria va continua
iza este indiferentă la dimensiunea realității
ecoul elaborat al bătăilor de palme maschează sadismul intelectual
frontul lipsit de tranșee își ascunde victimele în căni și paturi
unde ritualul împerecherii poate să deschidă porți ianusiene la fiecare penetrare a inimii

iza va ajunge poimâine la praga
Diavolul va arunca de pe acoperișul mănăstirii prenov
Pantaloni negri tricouri albe și praf argintiu cu gust de bere botezată
Ai nevoie de o dispensă sentimentală strig eu privind șoseaua moartă a satului meu
Vei blestema atât de frumos încât vizitatorii galeriei futura se vor așeza în genunchi cu fața către mecca
și nimeni absolut nimeni
nu va mai avea curajul să se sinucidă în mala strana
nici apostolii agramați ai neoapocalipsei nici târfele aduse din provinciile imperiului-șarpe
sper că vei înțelege asta iza
înainte de a săpa cu unghiile trepte în carnea bulevardelor bolnave
ține ochii închiși
ritualul împerecherii poate să deschidă porți ianusiene la fiecare penetrare a inimii

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

DEBRIEFING

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Vânturile toamnei au legat diavolul de trunchiul nucului sybil
Personalitatea sa histrionică atrage nori mutilați și fragmentează naivitatea legendelor rurale
În jurul nostru se întinde un câmp infinit
Diavolul vorbește fără încetare iar din cer cad saci negri plini cu pământ uscat
Urmele mele și ale celor care au trăit cu mult înainte ca eu să învăț să respir
Imunizează răutatea legată de trupul nucului copil

Diavolul spune
Iată stau aici alături de voi ca un marinar cu brațe de piatră
Spinarea mea se îndreaptă sub rugăciunile inutile și mereu aceleași
Pariați pe hazard oameni buni
Nu așteptați ca umbrele norilor să facă drifturi pe mormintele proaspăt săpate
Înfigeți lame tocite în carnea și sângele celor pe care voi vă închipuiți că îi iubiți

Privesc și ascult
Prezența maleficului simplifică alagerile autumnale
Pământul și cerul sunt în plină anduranță psihologică
Văd cum femeia ciclop își schimbă tainele de vară tot lângă nucul sybil
La căldura otrăvii și sub umbra norilor mutilați
Spate în spate cu îngerul căzut pe verdele câmpului infinit

Îmi cresc roade brumate repetă diavolul
Te-am auzit îi răspund așezându-mă pe o cioată de brad
știu că te dor brațele și vrei să guști din lumina noilor născuți
din cer cad saci negri de pământ uscat
diavolul țipă și cere protecția femeilor care au refuzat să nască erezii
lasă-mă să beau măcar sânge de târfă din căușul murdar al ioanei strigă el
te voi răsplăti cu blesteme și furtuni care îți vor albi părul
amintirile scrisorile de dragoste

mă apropii de nucul sybil
femeia ciclop se așază între mine și verdele infinit al dorinței
lasă-mă să beau măcar sânge de târfă strigă din nou cel înlănțuit
nu pot răspunde
vânturile toamnei leagă palmele mele de coapsele femeii
nuditatea ei e rece și umedă
ca o zi monotonă în care domnul îmi dă dezlegare
pentru a revărsa izvorul alb în labirintul sacru al celei care mă imploră
să îi ascult gemetele de la început și până la durere
înlănțuit

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

ZIUA FRATELUI OM

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Îngerul de veghe bate cu o creangă de gutui în cerdac
Ieși afară frate om strigă el
Uite noaptea asta e ca o erezie albastră destrămată

Lumina lunii are răni pe aproape tot trupul
Așez o pătură pe băncuța de lemn din cerdac și îl chem alături de mine
Să nu îmi vorbești de dogmă îi spun
Sunt sătul de habotnici și de principiile care schimonosesc conștiințe
Hai să mâncăm miez de nucă și să ne prefacem că suntem personaje secundare postapocaliptice
Dă-le naibii de revelații mistice frate înger
Zboară dincoace de coama cerdacului și hai să spargem nuci
E toamnă pentru dumnezeu

Aripile îngerului miros a oțet balsamic
E 1 octombrie spune el
E ziua ta frate om m-am tot gândit cum ar fi dacă pentru o închidere de pleoape
Ai fi fericit
o să îți vorbesc asemeni prietenilor tăi plecați dincolo de albastru
deși ar fi o diversiune nimic altceva

mâncăm miez de nucă în cerdacul casei părintești
de ce spui că noaptea asta seamănă cu o erezie albastră
am spus eu așa ceva frate om
ha ha ha râd eu din toată inima ce șmecher ești frate înger
miezul de nucă e gustos și mi se face sete
o clipă spune îngerul îți aduc ceva de băut
îngerul se înalță pentru o clipă și îmi aduce în pumni cerul
bea încet frate om spune îngerul de veghe
o viață fără tristețe să ai

îngerul de veghe bate cu o creangă de gutui în cerdac
de patruzeci și șase de ori bate
e ziua ta frate om
e ziua ta paladinule

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

Amintiri

Aveam 5 ani,. Mama îmi cumpărase un caiet de desen. M-am apucat imediat de mâzgălit, eram la fel de talentat ca și acum, adică deloc. Auzisem de sfânta Maria, așa că m-am hotărât să o desenez. Cum arăta capodopera?Am desenat o femeie crăcănată, cu nas mare și cu o pălărie cu țugui pe cap, călare pe o mătură.Credeam că sfânta Maria semăna cu un personaj dintr-un film vizionat recent. M-am dus în livadă unde mama vorbea cu niște vecine și . . .
-Uite!, mămică, am desenat pe Sfânta Maria.
Vecinele și-au făcut cruce, iar una m-a scuipat. Mama a râs și a spus să plec de acolo, nu de alta , dar cine știe ce tâmpenie îmi mai trece prin cap. Vecinele s-au uitat urât la mine, mult timp, iar cele care nu au murit între timp, tot urât se uită și acum. Sfânta nu s-a supărat. Sunt sigur. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-15 August/2017

MERE DE PE JOS

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Ioana caută un spațiu liber dincolo de structurile artificiale impuse de noaptea urbană

E obosită îi simt tremurul

Auzi eduard spune ea

Nu crezi că ar fi fain să cumpărăm ape de lumină

Astă vară am văzut pe cineva care vindea pești clovn

Candelabre concreționare și ape de lumină

Toate astea costau șaișpe’ eurocenți

Eu eram gata să explorez plaja trei papuci

Dar un vânător nocturn mi-a strecurat sub sutienul victorian

Smocuri de iarba știucii

Avea degete cu vârful bombat și mă feream să folosesc condiționalul optativ

știi

mă și vedeam dansând împreună cu tine în azbahan

fără blocaje prejudecative

cu egou-rile tăiate de sabia axis mundi

 

ioana este tunsă chilug

îi sărut scalpul cu gust de ciocolată amară

încerc să îi mângâi burta tatuată cu imaginea unui diavol monoparental

apoi șoptesc

ioana ascunde bara de chat deconectează-te de la mess

și hai să culegem mere de pe jos în livada mea din mălini

nu putem fi fericiți fără să învățăm regulile extremismului sentimental

hai să culegem mere ionatan de pe jos iubito

mere brumate strivite de câlcâiele îngerilor

 

ioana caută un spațiu liber dincolo de structurile artificiale impuse de noaptea urbană

și apoi o să dansăm goi în azbahan întreabă ioana gata de plecare

desigur fată frumoasă

vom fi singurii păcătoși fără cearcăne mirosind a măr ionatan

și domnul însuși se va ridica în picioare și va striga cu ochii închiși

nevrednic este darul meu

nu vă opriți prieteni

nu vă opriți

 

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

CONFRUNTARE NECONVENȚIONALĂ

Ea urcă într-un autobuz care are destinația finală scrisă cu litere strâmbe

Îi e foame și ar vrea să mănânce plăcinte umplute cu brânză sărată

 

 

Aștept

Octombrie este prelungirea unei emoții nefirești

Mă tem că dacă aș privi cerul printre degetele fetei frumoase

Din autobuz

Aș vedea bucuria ludică a diavolului care lipește pe nori

Anvelope și cărbuni stinși din cinstitul lemn al sfintei cruci

 

Ea este singurul pasager din autobuz

Are mâinile înghețate iar poșeta ei miroase a plăcinte și a parfum cehesc

Scaunele goale din jur nu pot suporta apăsarea iubirii noastre

Ele caută un contraargument vulgar sau măcar un tratament inovator

Dar degeaba

Rădăcina dragostei mele este protejată de o mie șase sute unu ani

Cei din jurul nostru au putrezit pe câmpul de luptă mental

Fulgii de nea le-au acoperit numele

Iar iarba de umbră și-a înfipt verdele în ura lor cadaverică

 

Fata frumoasă privește pe fereastră

Nu poate vedea tuia verde din curtea mea nici cerdacul albastru al casei mele

șoferul întreabă unde cobori domniță

autobuzul ăsta merge până la capătul așteptării

mă tem să nu ne oprim chiar în epicentrul unei paradigme mutilate

zona mea de autoritate e relativă iar timpul a fost dintotdeauna androgin

 

din satul meu nu se văd stațiile de autobuz ale marilor orașe

și totuși pot auzi răspunsul fetei frumoase

cobor din mers undeva între uimire și albastru

voi curge flămândă flămândă flămândă

în brațele paladinului meu

 

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

MORFOLOGIA JOCULUI

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Îngerii din livada mea vopsesc cu sânge de muribund anhedonic

buturugile de brad

 

întinderea vocală nu are nicio însemnătate

muribunzii anhedonici sunt beneficiarii unei protecții divine

moartea lor este o axiomă și face parte dintr-un joc operativ

nimănui nu îi pasă de substantivele comune care sapă tunele

sub urmele împrăștiate pe iarbă

 

alerg de la o buturugă la alta

știu

mulți vor vedea în continua mea alergare

urme de monofizism și erezie disociativă

nu îmi pasă

livada mea primește binecuvântarea îngerilor însângerați

iar eu voi mângâia carne și mătase neagră în hamamul sultanei

cu nume blestemat

 

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

BANALITATE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Demonii despică firul epic în cicatrici impersonale

Multe multe

Structura de forță a poeziei este așezată pe abstract

Cei care locuiesc în casa lui vineri vor considera banală

Curgerea vibrația arderea pe o frecvență înaltă

 

explodează reacțiile umorale iar în lava lor

sunt aruncate fructele tăcerii

 

Asimetria avantajează explicațiile raționale

Lapidarea albastrului este necondiționată

O risipire în cruce a anotimpurilor

Nimic de oprit

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

EXTATIC

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Buzele mele sângerează

Sângele caută ospitalitate între noua casiopee și puna andină

Fără durerea mea capela charlottei de savoia ar rămâne nesființită

Ca o corabie împotmolită în carne putredă

 

Dopamina transformă nerăbdarea într-un instrument laic

sub sânii ioanei diavolul hirotonește centauri

apoi își spală copitele cu laptele ei

 

 

domnul nu adună urmele purpurii desprinse din mine

nu există milă sau legături de consangvinitate

sângele caută ospitalitate între noua casiopee și puna andină

convulsiile răscolesc pântecul fierbinte al ioanei

intru pe poarta umedă a cărnii

sălbatic aspru

extatic

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

SINASTRIE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Cuvintele au obosit ziua de miercuri

E mult gri multă așteptare

Nu intuiesc frecvența emoțională a ioanei

Deși îi cunosc rădăcinile psihopatologice  replicile suicidale

Combustia onirică

și ele spălate cu otrava apatiei

acum

 

zodia ioanei este ocultată

planetele sunt reconfigurate după visele majorității culpabile

lipsește pluralitatea orgasmică

vulcanul de carne devine noul cimitir al pronumelui de politețe

penetrarea este oprită de cruciile vii

martori îmbrăcați provocator de consumatorii abstracți

ai vieților noastre

 

treefiddy

cam atât costă neliniștea la mijlocul săptămânii

tristețea balanței (zodia mea ) devine contagioasă

încerc să storc felii de măr degerat deasupra unor discuri de vinil

cuvintele au obosit ziua de miercuri

e puțin albastru multă așteptare

ascult șoaptele ioanei și simt cum trec dintr-un labirint cianotic în unul de carne

strâns între șoldurile paradisului blond

până la împietrire

 

dincolo de pleoapele noastre începe să ningă

ioana plânge

mulțumesc fată frumoasă spun eu

mulțumesc

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon