Eduard Dorneanu

Mălini-27 Aprilie/2018

Au înflorit păpădiile. Pe haturi, în livezi, pe coastele imașului, pe șanțuri, pe mormintele din cimitirul satului. În curte. În mica mea livadă. În toată Bucovina.
Păpădiile nu au nevoie de locuri speciale unde să trăiască preț de un zâmbet. Ele înfloresc lângă gardurile putrezite, printre urzici, în mijlocul pietrișului zgrunțuros al prundurilor sau la umbra pomilor cu rod dulce. Malurile apelor Suhăi și Moldovei sunt acum colorate în verde și galben . Mult verde. Mult galben.
Privesc păpădiile de pe hat. Îmi amintesc cum le număram pe vremea când eram copil: o mulțime de păpădii, două mulțimi de păpădii, multe, multe păpădii. Apoi râdeam fericit, uimit , fericit. . .
Familia de arici de sub cerdacul casei a ieșit la plimbare. Prima dată, anul acesta. S-au plimbat până în fața bucătăriei de vară. Apoi au mers până la gardul de lemn dinspre șosea. Au văzut iarba, petalele căzute din înalt și pomii-prieteni, apoi au plecat înapoi sub cerdac. Vor ieși înapoi, în curte, la noapte.
Au înflorit păpădiile.
-O mulțime de păpădii, două mulțimi de păpădii, număr eu vesel și mirat.
-Multe, multe păpădii, spune Domnul, unind pentru un zâmbet, albastrul veșniciei cu galbenul florilor de primăvară. . .

O zi fără tristețe să aveți !

Eduard Dorneanu
Mălini-27 Aprilie/2018

 

Fântâna Albă

Noaptea de Florii a anului 2018. În satele bucovinene se aprind focuri, multe focuri. E un obicei păstrat viu din vremuri străvechi. Și în satul meu, Mălini, focurile ard, iar lumina lor se unește cu cea a Stelei Sacre ce ne arată drumul cel bun, drumul Credinței.
Bat clopotele. Sunetul lor domolește apele de munte și aprinde lumânare curată în locurile unde la 1 aprilie/1941, frații noștri au murit rostind numele Domnului și al Țării. Acolo au căzut sub gloanțele rusești sau spintecați de cavaleria rusă : Ioan Belmega, Ioan Gaza, Mihai Țugui, Arcadie Plevan din satul Cupca și Vasile, Gheorghe și Cosma Opaiț, Gheorghe, Vasile și Cosma Tovarnițchi, Nicolae Corduban din Carapciu și Petre Jianu a lui Ion, Vasile și Petre Cimbru, Nicolae Drevariuc din Trestiana și Nicolae Halac a lui Simion, Ion Halac a lui Dumitru, Dumitru Halac a lui Grigore, Dumitru Opaiț a lui Mihai, Constantin Molnar din Iordănești și Dragoș Bostan, Constantin Sucevean, Titiana Lipăștean, Gheorghe Sidoreac din Suceveni și Zaharia Boiciu, Ana Feodoran a lui Simion, Gheorghe Feodoran a lui Gheorghe, Teodor Feodoran a lui Gheorghe, Maftei Gavriliuc, Ion Pătrăuceanu a lui Ilie, Ștefan Pavel a lui Petru, Rafila Pojoga din Pătrăuții de Jos și Constantin Ciucureanu, Arcadie Ursuleanu, Gheorghe Moțoc din Pătrăuții de Sus. Și alte mii de români din Bucovina ale căror nume eu nu le știu. Trupurile lor au fost ascunse în gropi comune, iar sângele martirilor au sfințit drumurile care duc la o frontieră pe care inima mea o socotește ca fiind una vremelnică.
S-au aprins focuri în satele din Bucovina, multe focuri. Bat clopotele. Rugăciunea este mai fierbinte ca oricând. Frații noștri au ajuns la Dreapta Celui Veșnic Viu. Domnul i-a primit la masa Sa și la vremea cuvenită se va întoarce cu ei acasă, în România. Și iar se va ridica Neamul nostru, căci dragostea Domnului este fără de margini . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-1 Aprilie/2018

Buna Vestire

Buna Vestire. Astăzi, orice om poate chema la masa lui pe îngerul de pază. Nu mă îndoiesc de credința și obiceiurile neamului meu. Aștept îngerul. Răstorn mămăliga pe un fund de lemn cafeniu. Voi mânca ,,mâncărică” de pește: sos din legume și carne de macrou. Farfuria îngerului o așez pe scaunul dinspre Răsărit, apoi aștept preț de o rugăciune curată.
-Am venit frate om, spune îngerul de pază. E fierbinte mămăliga ?
-E fierbinte, frate înger. Ce bine că ai venit.
Mâncăm în liniște.Nu cutez să îi privesc ochii.
-Apa e proaspătă, Eduard ?
-Da, frate înger. Abia am adus-o de la fântâna cu roată de lemn. Vrei să bei ?
-Da, frate om. Mi-e tare sete.
Îngerul bea apă rece, apoi continuă să mănânce. Știu că dincolo de albastru, tatăl meu zâmbește fericit. Și bunicul Vasile, și bunica Maria. Și toți Dornenii care au trăit cândva în binecuvântatul meu sat, Mălini.
Îngerul de pază se ridică și rostește încet:
-O viață fără tristețe să ai , frate om.
Închid pleoapele și mulțumesc. Aud cum alți îngeri de pază mulțumesc altor oameni, în alte case, în alte sate, cu aceeași bucurie. Binecuvântată este ziua de Buna Vestire. Ziua oamenilor și a îngerilor. Ziua fără de tristețe. . .

Eduard Dorneanu
Mălini

 

La Mălini

Fiecare zi trăită la Mălini a fost pentru mine o Binecuvântare. Aici, în satul meu drag, Întunericul nu are nicio putere.
Toate zilele care vor urma, îmi vor bucura Sufletul și îmi vor împlini Visele. La nesfârșit . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-19 Martie/2018

 

Mălini-9 Martie/2018

Se topesc zăpezile. Primăvara deschide ferestre și porți zidite în alb și răcoare. Caut și găsesc vechile cărări. Cu fir de Lumină, Domnul coase rănile Lumii. Zâmbesc și privesc albastrul curat al Cerului. Rostesc numele celor dragi Inimii mele. Împreună cu El. Vesel ca un prunc căruia Primăvara i-a spus la ureche o taină care aduce liniște și fericire. Din nou. . .

Stați departe de întuneric și oamenii răi!
o zi fără tristețe să aveți!

Eduard Dorneanu
Mălini-9 Martie/2018

Mălini-5 Martie/2018

Am fost întrebat astăzi de cineva care mă cunoaște încă din copilărie, cum de postesc toate posturile, încă de la vârsta de 7 ani. Eu nu sunt un bisericos și nici un lăudător al dogmei. Sunt doar un ortodox liniștit care știe că faptele bune sunt plăcute Domnului, iar oamenii răi trebuie ținuți departe de mine, pentru a nu îmi otrăvi zilele și visele . Cum am răspuns bătrânei care m-a întrebat despre Post? Simplu, i-am zis, că prima carte citită de mine, a fost Biblia. Aveam 5 ani și Cartea Sfântă mi-a bucurat copilăria cu minunatele ei învățături. Am învățat să merg pe Calea Dreaptă și să nu îmi pese de chemările celor răi. Căci scris este : ,,”Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Matei, 22,29)”. Doar cel care nu urăște, nu este pătimaș și nu suferă pentru bogățiile Lumii, poate fi fericit. Iar eu, cu ajutorul Celui Veșnic Viu, nu am cunoscut nefericirea. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-5 Martie/2018