Eduard Dorneanu

Mălini-6 Iunie/2018

Miez de noapte la Mălini. M-am plimbat pe malul râului Suha. Pe înserate, curgerea apei este altfel. E ferită de priviri rele și cuvinte pocite.După o jumătate de oră, am plecat. Am traversat prundul, apoi am mers gânditor pe o uliță pustie și am ajuns în șușea. Cineva a rupt două pâini și a aruncat bucățile la întâmplare, pe asfalt.
-Cum se numește cel care aruncă pâinea în colbul drumului?, întreabă îngerul de pază.
-Nu știu, frate înger, răspund trist.
-Nimeni, nu știe. Nimeni. . .
Strâng pâinea și o las pe zoană, lângă un gard. Simt moliciunea bucăților de pâine, asta înseamnă că pâinile erau proaspete și că nu au fost aruncate pentru că s-au învechit.
Poate că va trece o pisică sau un câine și vor mânca din pâine. Sau poate că vor veni păsările de noapte și se vor ospăta.
-Nimeni nu știe, frate om, spune îngerul de pază.
-Nimeni, frate, înger. Nimeni. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-6 Iunie/2018

Cărțile mele la Salonul Internațional de Carte Bookfest -30 mai – 3 iunie/2018

Salonul Internațional de Carte Bookfest are loc în perioada 30 mai – 3 iunie, în noul pavilion B2 de la Romexpo. Invitatul de Onoare al acestei ediții este Statele Unite ale Americii.
Puteți găsi cărțile mele la standurile Editurilor Eikon și Tracus Arte. . .

Cu respect,

Eduard Dorneanu

 

Mălini-20 Mai/2018

Ify se joacă pe țolul de cordele din cerdac. Jucăria ei preferată e o minge verde de tenis de câmp. Desfac un pachet de grisine și chem pisica neagră. lângă mine .
-Sunt cu susan.Vrei?
Ify miaună nerăbdătoare. Rup o grisină în bucăți mici și le așez în fața pisicii. Mâncăm liniștiți. În iarba de umbră au înflorit câteva flori micuțe, galbene. Vor trăi două, poate trei zile. Ify mai vrea grisine. Râd și mai scot o grisină din pachet. Între timp, o nouă zi se naște din Binecuvântarea Domnului și albastrul Veșniciei. Cocoșul Plato cântă prelung . De două ori. E semn că îngerii de pază ai celor plecați dincolo de albastru și-au început prima rugăciune a zilei. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-20 Mai/2018

La cosit

Am cosit iarba de umbră din livadă. Am primit și laude. Mama a spus:
-Da’, cosește cum trebuie iarba, măi băiete. Uite, că sunt locuri unde ai tăiat numai vârful ierburilor. Și mâța cosește mai bine ca tine.
-Mulțumesc frumos, am răspuns. Îmi place cum mă lauzi . . .
Mama râde. Puful păpădiilor trece dincolo de hat, apoi se înalță înspre albastru. Prind un cărăbuș și îl las pe hat, lângă mărul Helga.
-Și pe hat cine trebuie să cosească?, întreabă mama.
Mă apuc din nou de cosit. Neobosit și nelăudat. Neobosit. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-14 Mai/2018

Mălini-7 mai/2018

Se apropie furtuna de satul meu, Mălini. Rup iarbă de pe hat, în apropierea mărului Helga. Mărul e micuț dar plin de floare. Sper ca grindina să ocolească satul meu. Florile Ioanei, cireșul de pe hat, sunt duse de vânt deasupra ogorului. Strâng în palmă o urzică. Fulgeră undeva deasupra Pâraielor. Se aude și tunetul. Ca o binecuvântare aspră. Semn și sunet divin.

Eduard Dorneanu
Mălini-7 mai/2018

29 Aprilie- Ziua Veteranilor de Război

Cât de săracă ar fi lumea fără rugăciunile spuse de soldați? Cum ar mai curge apele sacre ale Țării fără de sângele tânăr care le-a primenit undele? Ce pădure ar mai fi stat astăzi în picioare dacă luptătorii pentru libertate nu ar fi îmbrăcat cămașa morții?
Cât de săracă ar fi lumea fără rugăciunile spuse de soldați? Cât de săracă . . .

29 Aprilie- Ziua Veteranilor de Război
Să nu uităm . . .

Cu recunoștiință,
Eduard Dorneanu
Mălini-29 Aprilie/2018

Mălini-27 Aprilie/2018

Au înflorit păpădiile. Pe haturi, în livezi, pe coastele imașului, pe șanțuri, pe mormintele din cimitirul satului. În curte. În mica mea livadă. În toată Bucovina.
Păpădiile nu au nevoie de locuri speciale unde să trăiască preț de un zâmbet. Ele înfloresc lângă gardurile putrezite, printre urzici, în mijlocul pietrișului zgrunțuros al prundurilor sau la umbra pomilor cu rod dulce. Malurile apelor Suhăi și Moldovei sunt acum colorate în verde și galben . Mult verde. Mult galben.
Privesc păpădiile de pe hat. Îmi amintesc cum le număram pe vremea când eram copil: o mulțime de păpădii, două mulțimi de păpădii, multe, multe păpădii. Apoi râdeam fericit, uimit , fericit. . .
Familia de arici de sub cerdacul casei a ieșit la plimbare. Prima dată, anul acesta. S-au plimbat până în fața bucătăriei de vară. Apoi au mers până la gardul de lemn dinspre șosea. Au văzut iarba, petalele căzute din înalt și pomii-prieteni, apoi au plecat înapoi sub cerdac. Vor ieși înapoi, în curte, la noapte.
Au înflorit păpădiile.
-O mulțime de păpădii, două mulțimi de păpădii, număr eu vesel și mirat.
-Multe, multe păpădii, spune Domnul, unind pentru un zâmbet, albastrul veșniciei cu galbenul florilor de primăvară. . .

O zi fără tristețe să aveți !

Eduard Dorneanu
Mălini-27 Aprilie/2018

 

Fântâna Albă

Noaptea de Florii a anului 2018. În satele bucovinene se aprind focuri, multe focuri. E un obicei păstrat viu din vremuri străvechi. Și în satul meu, Mălini, focurile ard, iar lumina lor se unește cu cea a Stelei Sacre ce ne arată drumul cel bun, drumul Credinței.
Bat clopotele. Sunetul lor domolește apele de munte și aprinde lumânare curată în locurile unde la 1 aprilie/1941, frații noștri au murit rostind numele Domnului și al Țării. Acolo au căzut sub gloanțele rusești sau spintecați de cavaleria rusă : Ioan Belmega, Ioan Gaza, Mihai Țugui, Arcadie Plevan din satul Cupca și Vasile, Gheorghe și Cosma Opaiț, Gheorghe, Vasile și Cosma Tovarnițchi, Nicolae Corduban din Carapciu și Petre Jianu a lui Ion, Vasile și Petre Cimbru, Nicolae Drevariuc din Trestiana și Nicolae Halac a lui Simion, Ion Halac a lui Dumitru, Dumitru Halac a lui Grigore, Dumitru Opaiț a lui Mihai, Constantin Molnar din Iordănești și Dragoș Bostan, Constantin Sucevean, Titiana Lipăștean, Gheorghe Sidoreac din Suceveni și Zaharia Boiciu, Ana Feodoran a lui Simion, Gheorghe Feodoran a lui Gheorghe, Teodor Feodoran a lui Gheorghe, Maftei Gavriliuc, Ion Pătrăuceanu a lui Ilie, Ștefan Pavel a lui Petru, Rafila Pojoga din Pătrăuții de Jos și Constantin Ciucureanu, Arcadie Ursuleanu, Gheorghe Moțoc din Pătrăuții de Sus. Și alte mii de români din Bucovina ale căror nume eu nu le știu. Trupurile lor au fost ascunse în gropi comune, iar sângele martirilor au sfințit drumurile care duc la o frontieră pe care inima mea o socotește ca fiind una vremelnică.
S-au aprins focuri în satele din Bucovina, multe focuri. Bat clopotele. Rugăciunea este mai fierbinte ca oricând. Frații noștri au ajuns la Dreapta Celui Veșnic Viu. Domnul i-a primit la masa Sa și la vremea cuvenită se va întoarce cu ei acasă, în România. Și iar se va ridica Neamul nostru, căci dragostea Domnului este fără de margini . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-1 Aprilie/2018