CU RĂDĂCINILE ÎN IAD

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Toamna este anotimpul confesiunilor și al hainelor pătate cu oțet balsamic

Ioana caută sub frunze o urmă dinamică de sânge
Anotimpul ăsta schimonosește conștiințe spune ea
uite
diavolul împarte suplimente nutritive tuturor personajelor secundare
nu știu ce poate însemna asta
oamenii vor o moarte liber consimțită sub tăișul parfumat al stereotipiilor
visele nu pot trece bariera vocilor și principiilor corporatiste
iar amintirile sunt în plin mutism akinetic

căutarea este debutul tardiv al unui sindrom ce-o poate duce pe ioana
într-o revelație mistică
buzele îi sunt crestate de tăieturi asimetrice
șoaptele ei seamănă cu o mărturisire după tipicul druid
ascultă spune ea
cât rafinament atemporal este în bătaile inimii
îți spuneam că anotimpul ăsta schimonosește conștiințe
să știi că nu este o diversiune sau o concluzie eronată
e unul dintre argumentele care duc la disonanța colectivă a rugăciunilor
nu știu ioana raspund eu gata să ascund sub palme sâni de femeie
și nuci
toamna este anotimpul confesiunilor și al hainelor pătate cu oțet balsamic
nu pot căuta urme de sânge sub frunzele unor pomi cu rădăcinile în iad
crede-mă că nu

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon