Ioana vrea să mănânc o bomboană verde
e de mentă nu îmi place
ba e de măr spune ioana verdele mă face să fiu lipsită de inhibiții pot evada printre picioarele tale și chiar ieși goală știi tu cum gata să primesc arsura valurilor de parcă un mecanism mi-a deschis carnea iar eu m-am ospătat din neliniștea ta ca din umbra pâinii harice
ioana sparge fiole de acid hialuronic
îi ung spatele cu făină neagră umedă
cum se numește ceea ce faci tu eduard întreaba ioana
e un preludiu blue Monday’s
aștepți ca pielea să mi se rumenească sub buzele tale
sau îți infigi dinții și bărbăția în nisipurile mele
aleg altă bomboană
să știi ioana că îți voi apăra burta sfârcurile și rana umedă
de ochiul gorgonei
ascuns în apele oglinzilor întunecate
urc biciuit de țipetele ei
prin verdele lumii noi
ioana își înfige unghiile în părul meu
simt cum trece seva sfințită de neliniște
din carnea și sângele meu în altarul umed al ioanei
de măr iubitule țipă ea
de măr
