Mălini-19 Octombrie/2017

Am terminat de tăiat strujenii. Munca asta este deosebită, pare a fi aproape un ritual. Fiecare strujan trebuie tăiat de jos, la câțiva centimetri de pământ. E ca și cum te-ai închina de mii de ori în fața minunii vegetale, a ogorului și Bunătății Celui Veșnic Viu. Am folosit secera bunicului meu. Secera are peste o sută de ani, iar micul mâner de lemn a fost fixat pe fierul zimțat cu mult înainte de venirea mea în Lume. Sunt bucuros că strâng în palma dreaptă mânerul mângâiat cândva de bunicul Vasile și de bunica Maria sau de tatăl meu. Am făcut bătături mari, rotunde, dar nu mă plâng. Dacă mâine, vremea va fi bună voi lega snopii de strujeni cu sârmă sau sfoară. Mă așez la marginea ogorului între vișinii Marko și Sasha. Mulțumesc Domnului și îl rog să-mi binecuvânteze neodihna și nesomnul. Și ogorul. Și satul meu cel frumos de la poalele Munților Cei Mari ai Stânișoarei. Îmi șterg fruntea cu un ștergar de iută, iar îngerul de pază îmi vorbește cu vocea tatălui meu, așa cum îl puteam auzi doar în copilărie :
-Gata?, Eduard. Spune cum vrei să te răsplătesc? Vrei să te ridic în brațe până deasupra munților? Să vezi cum trec păsările călătoare pe cărări albastre doar de ele știute? Vrei?, Eduard ? Vrei…
Privesc ogorul și primesc îmbrățișarea îngerului de pază. Ca un copil căruia nimeni nu îi poate dărui altceva . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-19 Octombrie/2017

VIZIUNI EXTATICE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Pornesc de lângă cioata vișinului bătrân
Miroase a fum
Ca să îmi treacă de urât fredonez primele acorduri
Ale cântecului ,,the man who sold the world’’
Pe tălpile bocancilor se lipesc bucăți de ziare
Arse pe margini
Drumul e greu în jurul meu statuile putrezesc
diavolul ridică moschei salafisme și bordeluri
În care se vând femei neîncepute și mere caramelizate

Am ajuns în oradour-sur-glane
Aici rugăciunea este un exercițiu demodat
Carnea oamenilor morți își schimbă prețul de referință
La fiecare bătaie de inimă părăsită

Intru în casa ioanei
Buon giovedi îmi spune o femeie care spală pereții
Mă bucur că te văd
Ioana te așteaptă învelită în folii termice
Are buzele cusute și unghiile vopsite cu sânge de orfan
Mulțumesc și deschid o ușă cenușie
Mă așez lângă patul ioanei
Nu ne privim nu ne strângem gemetele
În vise caduce
șoptesc cuvinte neînsemnate
miros a fum
îmbrățișarea noastră e mai otrăvită
ca o lacrimă băută înainte
de orgasm

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

FRUCTUL ASCUNS

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Lipsesc șaișpe cartușe
Din încărcătorul pistolului mitralieră
Nu am cu cine vorbi
Ioana e beată
Nu am semnal la telefon
Beatrice are nările albe albe
și vorbește cu micul cactus

afară
toamna vindecă ogorul de pașii umbrelor
fluxul de energie
activează karma colectivă
și camera se umple cu sângele alb
izvorât din ochii și sfârcurile
femeilor

vreau să plec
mi-e poftă de ginul îndoit cu sânge
rămas nebăut în casa concubinelor

ies afară alături de ioana
cine întreabă ea
cine naiba mă atinge cu limba și degetele pe sâni
nu pot merge nici măcar legată de
cuvintele diavolului
unde mă duci eduard
zâmbesc și mă descalț
lasă dracului văicăreala îi spun ioanei
ai grijă să nu mă calci pe picioare
hai lasă-te în genunchi
și începe să numeri
din șaișpe în șaișpe
până la ultima curgere
din pântecul tău

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

FORNICAȚIE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

palmele ioanei se odihnesc pe șoldurile mele
e o nouă zi a recunoștiinței
gemetele noastre nasc puncte cuantice
suntem binecuvântați pentru fiecare introspecție morganatică
nu e nevoie de accesorii nici de promisiuni
hipersensibilitatea se câștigă prin dureri compensatorii

palmele ioanei se încălzesc
apoi lasă loc buzelor
le privesc cum urcă și coboară lacome
ude senzuale
simt
buzele ioanei palmele ioanei și
bătăile de inimă ale
unei regine

mă ridic și îi cer ioanei
să se așeze cu fața la sfântul altar
voi asocia imaginea ei cu dulceața
flagelării
lovesc
pe albul ioanei apar cearcăne vegetale
știu
din trupul ei va curge mir alb
înainte ca ecoul vorbelor mele
să sape în carne

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon