MĂLINI

Între ape

Privesc imaginea metalică a unui pod și brațele râului în curgere curată, neîncetată. Stau pe spate, pe iarba aspră a malului. Adorm preț de o chemare fierbinte. Visez o fată foarte, foarte înaltă. E îmbrăcată în alb și stă pe o dună de pietriș. între ape. Mă ridic și un timp ne privim. Înainte de furtună. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-23 Iulie/2018

 

Mălini 17 Iulie/2018

Miez de noapte la Mălini. Arunc apa de ploaie strânsă în butoiul de plastic. Pe alee trece unul dintre aricii care locuiesc sub cerdac . E semn bun, aricii aduc întotdeauna noroc. Clătesc butoiul, apoi îl așez între casă și micuța bucătărie de vară, Fulgeră undeva deasupra Munților celor Mari ai Stânișoarei. Zâmbesc și spun încet ,,Doamne Ajută”. Împreună cu frații pomi și firele de iarbă. Ca un copil care iese afară pe furiș ca să vadă Lumina. Ca un bărbat gata să treacă prin jarul nestins al rugului. Ca un smerit ostaș al Credinței. Neobosit. . . .

Eduard Dorneanu
Mălini 17 Iulie/2018

Mălini-28 Iunie/2o18

Plouă la Mălini. Mă apropii de un cal priponit pe marginea șanțului. Calul privește cum trec pe șușea, mașini scumpe și iluzii fardate la lumină de stea otrăvită. Desfac un pachet de pufuleți și întind câțiva calului. Acesta mănâncă din palma mea. Ploaia nu se oprește. În jurul nostru, lumea aleargă necontenit. Înspre Miazăzi. Înspre Miazănoapte. Către Nicăieri . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-28 Iunie/2o18

Ioana și Teona

Cireșii mei poartă numele unor fete frumoase plecate dincolo de albastru. Roadele lor au o aromă specială și o culoare de o frumusețe sălbatică. Nu i-am plantat eu. Au răsărit din sâmburii unor cireșe care nu știu cum au ajuns în grădina mea. Au crescut repede, foarte repede. Poate și pentru că poartă numele unor fete frumoase. Tulburător de frumoase. . .

Eduard Dorneanu

 

Mălini-13 Iunie/2018

Furtuna se apropie de Mălini. Apele curate ale Suhăi și Moldovei se cutremură, iar umbrele pomilor de pe marginea malurilor se unesc într-o spaimă grăbită. Privesc norii întunecați care vin dinspre Miazăzi. Aș vrea să îi opresc sau să îi întorc din drum. Sunt mulți nori, tare mulți. Furtuna se apropie de Mălini. Fâșcăi și îmi umplu buzunarele cu cireșe amărui. Îmi amintesc cum striga tata când ploaia ne prindea în grădină, la prășit:
-Hai, ploaie, hai! Pleacă în sufletul ăluia cate te vrea. Hai, ploaie, hai!
Trebuie să închid ferestrele casei. Plec din grădină. Mă voi întoarce ca să cosesc iarba de pe hat. Chiar dacă furtuna nu va ocoli satul meu drag. Voi cosi pe ploaie. Fără frică. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-13 Iunie/2018

Mălini-11 Iunie/2018

Plouă la Mălini. Vântul de Miazănoapte a adus nori plumburii și a aruncat o coală de tablă uriașă pe stratul de usturoi. Mă plimb prin curte, prin livadă.. Îmi place să văd cum se topesc picăturile de ploaie în albastrul cerdacului. Cum se răcorește ogorul. Cum cresc popușoii . . .
Am ajuns lângă hatul dinspre Apus. Un vișin mic a rodit pentru prima dată. Se cuvine să primească numele unui om bun plecat dincolo de albastru. Îi voi spune Liana.
Plouă la Mălini. Îngerul de pază rostește împreună cu mine numele vișinului de pe hat. Nu plânge nimeni. Plouă neîncetat . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-11 Iunie/2018

Mălini-6 Iunie/2018

Miez de noapte la Mălini. M-am plimbat pe malul râului Suha. Pe înserate, curgerea apei este altfel. E ferită de priviri rele și cuvinte pocite.După o jumătate de oră, am plecat. Am traversat prundul, apoi am mers gânditor pe o uliță pustie și am ajuns în șușea. Cineva a rupt două pâini și a aruncat bucățile la întâmplare, pe asfalt.
-Cum se numește cel care aruncă pâinea în colbul drumului?, întreabă îngerul de pază.
-Nu știu, frate înger, răspund trist.
-Nimeni, nu știe. Nimeni. . .
Strâng pâinea și o las pe zoană, lângă un gard. Simt moliciunea bucăților de pâine, asta înseamnă că pâinile erau proaspete și că nu au fost aruncate pentru că s-au învechit.
Poate că va trece o pisică sau un câine și vor mânca din pâine. Sau poate că vor veni păsările de noapte și se vor ospăta.
-Nimeni nu știe, frate om, spune îngerul de pază.
-Nimeni, frate, înger. Nimeni. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-6 Iunie/2018

Mălini-20 Mai/2018

Ify se joacă pe țolul de cordele din cerdac. Jucăria ei preferată e o minge verde de tenis de câmp. Desfac un pachet de grisine și chem pisica neagră. lângă mine .
-Sunt cu susan.Vrei?
Ify miaună nerăbdătoare. Rup o grisină în bucăți mici și le așez în fața pisicii. Mâncăm liniștiți. În iarba de umbră au înflorit câteva flori micuțe, galbene. Vor trăi două, poate trei zile. Ify mai vrea grisine. Râd și mai scot o grisină din pachet. Între timp, o nouă zi se naște din Binecuvântarea Domnului și albastrul Veșniciei. Cocoșul Plato cântă prelung . De două ori. E semn că îngerii de pază ai celor plecați dincolo de albastru și-au început prima rugăciune a zilei. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-20 Mai/2018

La cosit

Am cosit iarba de umbră din livadă. Am primit și laude. Mama a spus:
-Da’, cosește cum trebuie iarba, măi băiete. Uite, că sunt locuri unde ai tăiat numai vârful ierburilor. Și mâța cosește mai bine ca tine.
-Mulțumesc frumos, am răspuns. Îmi place cum mă lauzi . . .
Mama râde. Puful păpădiilor trece dincolo de hat, apoi se înalță înspre albastru. Prind un cărăbuș și îl las pe hat, lângă mărul Helga.
-Și pe hat cine trebuie să cosească?, întreabă mama.
Mă apuc din nou de cosit. Neobosit și nelăudat. Neobosit. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-14 Mai/2018

Mălini-7 mai/2018

Se apropie furtuna de satul meu, Mălini. Rup iarbă de pe hat, în apropierea mărului Helga. Mărul e micuț dar plin de floare. Sper ca grindina să ocolească satul meu. Florile Ioanei, cireșul de pe hat, sunt duse de vânt deasupra ogorului. Strâng în palmă o urzică. Fulgeră undeva deasupra Pâraielor. Se aude și tunetul. Ca o binecuvântare aspră. Semn și sunet divin.

Eduard Dorneanu
Mălini-7 mai/2018