Literatură

ÎN CARNEA ALTARULUI

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Ioana vrea să mănânc o bomboană verde
e de mentă nu îmi place
ba e de măr spune ioana
verdele mă face să fiu lipsită de inhibiții
pot evada printre picioarele tale și chiar ieși goală
știi tu cum
gata să primesc arsura valurilor
de parcă un mecanism mi-a deschis carnea
iar eu m-am ospătat din neliniștea ta ca din umbra pâinii harice

 

ioana sparge fiole de acid hialuronic
îi ung spatele cu făină neagră umedă
cum se numește ceea ce faci tu eduard întreaba ioana
e un preludiu blue Monday’s
aștepți ca pielea să mi se rumenească sub buzele tale
sau îți infigi dinții și bărbăția în nisipurile mele

 

aleg altă bomboană
să știi ioana că îți voi apăra burta sfârcurile și rana umedă
de ochiul gorgonei
ascuns în apele oglinzilor întunecate

 

urc biciuit de țipetele ei
prin verdele lumii noi

 

ioana își înfige unghiile în părul meu
simt cum trece seva sfințită de neliniște
din carnea și sângele meu în altarul umed al ioanei
de măr iubitule țipă ea
de măr

 

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

 

CULTUL FERTILITĂȚII

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

A trecut mai mult de o oră de la ultimul telefon al ioanei

Nu am apucat să îi spun dacă plouă la mălini

s-a auzit ,,select your lucky numbers’’

apoi ne-am izolat unul în celălalt deși aveam nevoie de idoli matinali

reclame emoționale și provocări într-o manieră nevrotică

desăvârșită

 

deschid ferestrele camerei mele

sunetul ploii nu poate acoperi ovațiile zidului galben din dortmund

mă întreb dacă așteptarea e un fel de preludiu menit

să înlocuiască starea de epuizare psiho-emoțională cu vise măsluite

 

șaizeci de minute au trecut fără  vocea ioanei

încerc să empatizez cu fotografiile aflate în descompunere karmică

nu sunt damnabil

întrebările mele se convertesc în concepții predictibile

 

 

telefonul sună din nou

sunt gata să ignor legea manumisiunii și fructele stacojii

visez la sânii lăsați ai târfelor obosite de mugurii primăverii

și caut numerele dăruite de ioana sfintei nefericiri

în labirintul cu miros de cartofi prăjiți

al zilei de joi

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

 

DINTR-O PARTE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Nu înțeleg nimic din comentariile crainicului francez

Privesc scârbit meciul dintre olimpique lyon și nice

Trebuia să învăț franceza înainte de primul sărut

Dar eu am preferat să citesc cărți despre bertillonaj

și să merg la pescuit mrene în apele curate ale suhăi

 

ce naiba spune franțuzul ăsta mă întreb amuzat

parcă ar citi o scrisoare de condoleanțe pe treptele unui bordel

sunt damnabil din punct de vedere moral

refuzul meu de a învăța limba lui claude levi-strauss

atrage loviturile de penalizare și paralizează culorile

sub curbe granulometrice și eufemisme

retrograde

 

mesageri trimiși de preafericiții iadului

se înfruptă din surplusul verde al ecranului

fluierul arbitrului mă ajută să ghicesc esențialul paradoxului

la urma urmei fiecare centrare

explică superficialitatea  comportamentului criminogen al diavolului

rămân uimit asemeni copilului care am fost

fără să percep contrastele

așteptând ca mrenele să ajungă pe malurile de carne ale vieții

iar eu să mă satur privind țopăiala lor muribundă

pe umedele pietre ale tristeții

împreună cu ioana și tina cățelușa cu botic de moșneag

o da împreună

 

e deja minutul 96 al meciului

minutele de prelungire sunt simboluri ale violenței subliminale

aș vrea să alerg din mălini până în suceava

mi s-a făcut dor să fumez  pe o bancă în parcul trei bărboși

știu nu mai fumez de mult

dar la naiba

fumatul și alergatul cu ochii închiși sunt convenții ale omului obișnuit

așa că voi centra în careul mic al tristeții

orice respingere este un factor parșiv al întâmplării

 

nu înțeleg nimic din comentariile crainicului francez

centrez

nu se înalță nimeni în lumina întrebării

citesc scorul

1-2

Diavolul adună mrene putrede și pietre de râu

Am centrat în careu ce naiba chiar nu vedeți

Chiar nu

 

Eduard Dorneanu

DIN VOLUMUL ,,SUBLIMARE”-EDITURA EIKON

TRANSFER DE VINOVĂȚIE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

corina învață ce înseamnă faith hilling

În camera unei pensiuni de lux

 

armăsarii aduc pietre găurite pe platouri gigantice

Băutura justică temerile atavice și îmbrățișările

șșșttt șoptește diavolul

nu atinge telefonul mobil

fiecare vorbă a ta are nevoie de o dispensă ecleziastică

vinovăția cere un protocol special

pietrele sunt atât de fierbinți încât gemetele

par abrevieri

 

corina stă în genunchi

o dor palmele coapsele și buzele

m-a posedat o herghelie neîmblânzită spune ea

am fost în sfârșit târfă și animal de sacrificiu

am văzut noul templu lui iisis

și mi-a fost scârbă de mine

de ceea ce am primit înlăuntrul meu

după o noapte de orgie alături de artiști anonimi

 

corina a învățat ce înseamnă faith hilling

deschide plictisită telefonul mobil

cineva postează emoticoane pe rețelele de socializare

heiii strigă diavolul

ar fi bine să accepți un transfer de vinovăție

gândește-te

o femeie posedată de o herghelie neîmblânzită poate schimba

orice termen de anticipație

ești nevinovată și pură într-o stare postorgasmică desăvârșită

nimeni nu îți poate găsi pe piele urme de copite sau dinți

poți accepta un spor de ipocrizie

hai sună și spune lumii întregi cât de tare te dor

buzele degetele

lumina

 

EDUARD DORNEANU

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

AUTARHIC

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Ia uite

șesarul lui besiktas a înscris în poarta celor de la karabukspor

Dacă aș fi fumător mi-aș stinge țigara de genunchi

E minutul nouăzeci și cinci al partidei

Ce baftă am putut să am

 

Ioana își șterge tălpile cu mătasea neagră

A cămășii mele

De unde sunt ăștia întreabă ea

După nume par a fi greci ciprioți

Sau poate histrioni

Nu vreau să îți spun îi răspund

Poemul ăsta trebuie să fie lung

știi tu

ca o mână de femeie beată

care nu ajunge la zăvorul porții mele

dacă îți răspund acum

ar fi ca și cum aș recunoaște că dragoastea noastră

e un joc botezat cu praful sfintei minciuni

fără matrice de apărare

o comparație risipită în mii de umbre

 

închid televizorul

ioana desenează o samcă și o luntre

uite de aici va pleca o linie albastră

va trece prin mâna ta dreaptă

apoi va ocoli bordelul de pe strada autarhiei

se va înfige în mormântul celui care a scris legenda aurea

și va ieși înapoi în lumină

la picioarele lui charon

mă bucur îi spun

ludicul idolatriei

înlătură inhibițiile și mă pot așeza deasupra ta

într-o poziție dominantă

ca un stăpân absolut al gemetelor tale

cu palmele deschise pentru a primi aburul

care îți iese prin piele

obosit de îndemnul tău

nu te opri eduard

trimite-mi carnea în luneburg heath

doar ai spus că poemul trebuie să fie lung

cum altfel răspund trist

mătasea neagră a cămășii mele

s-a lipit de podeaua camerei de hotel

dacă vrei aș putea să te sărut cu ochii închiși

spune ioana

e trecut de minutul nouăzeci și cinci al partidei

ce baftă am putut să am

 

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

TREI BENZI DE VOAL

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Fusta ioanei e scurtă neagră

și are trei benzi de voal

o strig

chemarea mea are ceva din muzica gnawa

ioana râde și eliberează de sub pleoape

fluturi de pământ

 

apele noastre marchează escatologic

un teritoriu ferit de frivolitatea degetelor lungi

durerea e la fel de sacră ca umbrele rătăcitoare

din manpupuner

 

picioarele ioanei se lipesc de ale mele

carnea noastră clădește un tripod mișcător

cerul mlaștina și podurile abandonate gem

respir

preludiul înlocuiește rugăciunea de seară

 

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,,Sublimare”-EDITURA EIKON

ADICȚIE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Vine furtună

Lacrimile diavolului purifică uterul prostituatelor

Aud

,,please moderate’’ ziua sfântului ioan cel nou de la suceava

Aha da de ce nu

Liniile albe conturează un golf virgin unde uitarea

Poate fi controlată

 

 

Fulgerul trece prin labirint și se oprește

Pe șoldurile ioanei

 

 

E doar adicție și introspecție spune ea

știi tu

una din zilele acelea când sunt prizoniera

morfinei androgene

femeie cu trup de păpădie și suflet peste care calcă

animalele de povară părăsite

lângă banteay srei

 

 

se înorează

ioana trece dintr-un univers experimental în groapa comună

atingerea ei este stimul dureros și ne închide sângele

într-o pentagramă eclectică

 

lacrimile diavolului s-au topit

aud

,,please moderate’’ mirungerea târfelor

E doar adicție spun eu

Praf alb rugăciune și carne fierbinte

un metalimbaj care ne acoperă dragostea cu un cerceaf magic

ud fierbinte ud

 

 

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,Sublimare”-EDITURA EIKON

 

COMPASIV

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Zgomotul ploii acoperă
Ecoul cuvintelor copilului iisus
Ioana conduce
Nu sunt într-o transă hipnotică spune ea
Iau un viraj strâns și strig
Geospiza dificilis septentrionalis
și nu îmi aminti de copilul iisus
cui naiba îi pasă de primul lumbersexual al planetei
e timpul hipoxiei și al prafurilor binefăcătoare
să știi

luminile sălbatice radiografează cerul
3 puncte glasgow spun eu
uite
norii sunt pachete de înaintare decimate
iubirea noastră are nevoie de resorturi satanice
de recompense în calorii goale
și de sângele prelins din uterul lui venus

acum copilul iisus nu se mai aude deloc
picioarele ioanei apasă pe cuvintele mele
nu sunt într-o transă hipnotică spune ea
ne vom opri sub un nuc departe de șosea
să nu îndrăznești să îmi muști buzele
nu înainte de mă poseda
legată de mâini de ochi și de amintiri
ai auzit eduard
să nu îndrăznești

EDUARD DORNEANU
DIN VOLUMUL ,,Sublimare”-EDITURA EIKON

EPECTAZĂ

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Sunt stăpânul roadelor amărui ale ioanei
Cele șapte laude ale liturghiei ne ard părțile intime
Nu există confindențialitate
Rănile noastre sunt asimetrice
Avem nevoie de gemetele trotulei
de insultele ei aduse eremiților
de sânii ei lăsați
înafara culorilor de moarte
ale dogmei

sub șoaptele mele carnea și oasele ioanei
se topesc
pătrund în ea cautând arterele carotide vulcanii fesieri
și iadul umed al dorinței

ești un hierofant strigă ioana
preludiul mă îndeamnă la apostazie
roadele mele sunt în stăpânirea ta
rănile noastre sunt asimetrice
nu va rămâne nimic neatins din trupul
și cuvintele mele

gemetele trotulei se împletesc cu țipetele ioanei
deasupra noastră extincția mutilează cerurile
ioana e în genunchi și îmi cere o nouă revărsare
zâmbesc și îi cuprind umerii
înainte de orgasm

Eduard Dorneanu
DIN VOLUMUL ,,Sublimare”-EDITURA EIKON

DURA MATER

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Canicula a schimbat culoarea pielii ioanei
Mângâierile noastre nu mai seamănă
Cu blestemele repetate în șoaptă de ianus
Avem nevoie de pretexte și disimulări
ca să nu ne modificăm morfologia celulelor
și a cuvintelor de chemare

mă dezbrac
intru în zăpada fierbinte
a patului
ioana caută să îmi arate sângele
scurs sub cerceaful mov al camerei de motel
e un semnal de default îi spun
amintirile noastre sunt convertite
chiar și trupurile nu sunt altceva
decât niște artefacte care se mișcă
un fel de subtilități atemporale
prinse în plasa diavolului

caut loc sub muntele lui venus
atmosfera anxioasă a orașului se divide
în sunete de arcuri ruginite și gemete
sacadate
aștept bucuria ioanei
iată cum vine
ca o inferență care prelungește preludiul
în următoarea cameră
în mijlocul viitoarei furtuni

EDUARD DORNEANU
DIN VOLUMUL ,,Sublimare”-EDITURA EIKON