ANCORE ŞI O LAMĂ NOUĂ DE CUŢIT

11256492_909791952395533_910086870_n

umbrele noastre aşază cu faţa la perete două scaune
ioana are un comportament simulat
prin găurile lăsate de acele seringii ies insecte cronofage
aproape urlu
tu crezi că astfel poţi vedea ,,peine del viento’’
chiar pot să văd spune ioana
uite terasele de bronz uite şi ancorele învelite în piele de târfă tatuată
aşa că
umbra mea e mai puternică ca a ta eduard
a ta se târăşte printre automatisme sentimentale şi îţi zgârie inima
ai nevoie de o lamă nouă de cuţit
şi de un nud de femeie nefericită din care să tai după fiecare asalt
mângâierile mincinoase

lovesc cu piciorul unul dintre scaune
şuruburile şi aşchiile de lemn trec prin permafrost
privesc uimit cum aluniţele de pe faţa ioanei coboară până deasupra sânilor
ţi-am spus că umbra mea e mult mai puternică eduardule
acum cred asta îi răspund cuprins în albul îmbrăţişării
vreau să văd împreună cu tine ,,peine del viento’’.

EDUARD DORNEANU

Din volumul ,,SACRA EROTICA”- Editura Tracus Arte